La 20 septembrie 1899, prin punerea pietrei de temelie a Hotelului Movilã, pe malul mãrii si a Bãilor Movilã, pe malul lacului Techirghiol, lua nastere Statiunea balnearã Movilã-Techirghiol prima statiune turistica a Dobrogei.. De-a lungul unui secol, pãmântul dintre Lacul Techirghiol si Marea Neagrã, sub numele de Movilã Techirghiol, Carmen Sylva, Vasile Roaitã sau Eforie, a trãit perioade mai bune sau mai rele.

Dupa 1990 s-a pus problema unui nume pentru scoalã. În urma unei consultãri democratice a tuturor cadrelor didactice si a elevilor de la liceu s-a luat hotãrârea ca scoala sã poarte numele “Carmen Sylva”, Grupul Scolar “Carmen Sylva”.

De ce Carmen Sylva?

Pentru cã acest nume poate da identitatea si personalitatea de care are nevoie o scoalã si pentru cã este o evocare a gloriei trecute a unui oras care în perioada interbelicã a fost locul în care se regãseau elitele intelectuale, politice si culturale ale tãrii. Pentru cã este numele unei personalitãti a istoriei noastre care a fãcut un scop al vietii din sprijinirea culturii si stiintei nationale si pentru cã este un nume deosebit. Volumul de fatã a fost conceput si publicat în acest moment aniversar, moment în care scoala îsi schimbã numele. Am fi vrut sã fie si o monografie si un anuar al scolii. Dar pentru o monografie ar fi trebuit sã lucrãm mai mult iar un anuar se cere a fi continuat. Am vrea sã fie asa, dar vom sti dacã vom putea sã o facem anul viitor. Acum ne-am gândit cã cel mai bun nume pentru ceea ce vã supunem atentiei este “Incursiuni”. Ideea apartine doamnei profesoare Mihaela Postelnicu cãreia îi multumesc si pe aceastã cale. Cãci ceea ce am reusit sã facem pânã acum au fost doar niste cãlãtorii în trecut, cu multe lacune si omisiuni si care se cer completate în timp. Prin acest volum dorim sã facem cel putin douã lucruri. Sã reconstituim istoria localitãtii atât cât a fost posibil în timpul scurt pe care îl avem la dispozitie si cât mai mult din istoria scolii. Ca sã reusim acest lucru, am încercat sã antrenãm în aceastã muncã o mare parte a învãtãtorilor, profesorilor, elevilor si personalului didactic ajutãtor din scoalã.

Am încercat prin investigatii în oras sã adunãm cât mai multe documente si mãrturii personale, sã stãm de vorbã, cu cei care de-a lungul vietii lor au fost martori la transformãrile suferite de orasul Eforie si de scoala din acest oras. Am încercat sã depistãm colectii particulare de documente, sã descoperim în arhivele institutiilor din oras, documente care sã ne ajute sã-i reconstituim istoria. Nu a fost prea simplu, este un început si probabil cã încã multe lucruri mai pot fi descoperite. Timpul nu ne-a permis sã ducem prea departe investigatiile noastre, dar sperãm ca acest volum, pe care dorim sã-l continuãm printr-un anuar, va fi continuat de generatiile care vor veni, cu sprijinul tuturor cetãtenilor orasului. De-a lungul timpului învãtãtorii si profesorii scolii din Eforie Sud au fost preocupati de studiul istoriei localitãtii noastre. Din pãcate pânã acum nici una din încercãrile de monografie lucrate de cadrele didactice sau fostii elevi ai scolii, nu au fost publicate si o bogatã experientã didacticã s-a pierdut. Am încercat în prima parte a acestui volum sã publicãm ceea ce am reusit sã descoperim în timpul scurt pe care l-am avut la dispozitie.

Am încercat în primul rând sã gãsim monografia domnului învãtãtor Ticu, despre care au povestit mai multe persoane, fosti învãtãtori si profesori sau locuitori ai orasului, dar încercãrile noastre nu au fost încununate de succes. Nici familia, nici alte persoane din oras, nu au putut sã ne punã la dispozitie aceastã monografie. Se pare cã douã exemplare din monografie au rãmas în fisetele primãriei în decembrie 1989, dar nimeni nu mai stie (sau nu mai spune) ce s-a întâmplat cu ele. În lipsa acestei monografii în cea de-a doua sectiune a lucrãrii, vom evoca personalitatea învãtãtorului Ticu. Prima încercare de monografie pe care am inclus-o în volum este cea a doamnei învãtãtoare Elena Toma, plecatã dintre noi de curând si a cãrei memorie dorim sã o omagiem si pe aceastã cale.

A doua încercare de monografie, intitulatã “Orasul dintre ape”, apartine Danei Predulea. Absolventã a Liceului industrial mecanic Eforie Sud, în promotia 1986, Dana a absolvit Facultatea de Nave a Universitãtii din Galati, apoi a predat doi ani istoria, în scoala noastrã. În acest scurt rãstimp, Dana a reusit printr-o muncã asiduã în Arhivele Statului din Constanta sã contureze, o primã lucrare de aceastã anvergura. O a treia prezentare legatã de istoria interbelicã a orasului este cea a Mihaelei Vintilã, care descrie unul din conflictele care au marcat istoria orasului, cel dintre Primãria Carmen Sylva si Societatea Movilã-Techirghiol. Am încercat în continuare sã evocãm câteva din marile personalitãti din istoria orasului, folosind documente, fragmente din literaturã si mãrturii ale fiilor orasului, Sever Movilã si Victor Climescu. Poate nimic nu poate contura mai exact viata unui oras decât un studiu demografic.

Prezentarea “Câti am fost câti am rãmas...”, fãcutã de Alin Lupascu, student anul 4 la Academia de Studii Economice din Bucuresti, reuseste sã contureze foarte bine problemele tercute si prezente ale statiunii. Tot Alin Lupascu a fost si coordonatorul sondajului de opinie realizat pe un esantion de circa 900 de persoane în localitatea noastrã si care încearcã de aceastã datã sã creioneze viitorul localitãtii. Pãrtile a doua si a treia a lucrãrii încearcã sã descopere cât mai mult din istoria scolii, începând cu perioada interbelicã pentru care s-au utilizat unele documente de arhivã si continuând cu perioada modernã. Sunt evocate cateva figuri de fosti învãtãtori si profesori, idei legate de formele moderne de educatie pe care încercãm sã le promovãm în scoalã sunt prezentate cifre, liste si tabele. Suntem într-un an centenar. Pe 20 septembrie 1999 se vor împlini 100 de ani de la punerea pietrei de temelie a orasului, prin începerea constructiei Hotelului Movilã si a Bãilor Movilã. 100 de ani nu înseamnã foarte mult. Ar trebui sã regãsim în documente scrise toatã aceastã istorie, sã putem stii cu precizie ce s-a întâmplat, unde si când s-a întâmplat, cine au foat actorii? Si totusi nu este asa de simplu. Douã rãzboaie mondiale si perioada nationalizãrii au sters multe documente din arhive, martorii oculari au decedat iar putinii pe care îi mai putem intervieva dintre cei bãtrâni, au o memorie selectivã. Multi din ei se tem încã (De ce se tem oare? Sau ce isorie cumplitã au trãit dacã încã se mai tem?). Relateazã ce au trãit, dar evitã sã povesteascã toate detaliile. Putini vorbesc despre perioada legionarã sau despre cea stalinistã deschis. Si totusi am reusit sã descoperim multe documente si multe persoane interesate sã ne ajute sã descoperim trecutul.

Dar si unele care ne întrebau: Pentru cine si pentru ce vreti sã faceti asta? Cine are nevoie sã stie ce a fost? Cele doua planuri de parcelare si sistematizare ale statiunii, din 1898, aprobate cu decizia Prefecturii Constanta Nr. 7007 din 21 iunie 1898 si din 1922, aprobat de Consiliul Tehnic Superior cu Jurnalul Nr. 70 din 5 Mai 1922, dovedesc profunzimea judecãtii celor care au ctitorit aici, pe malul marii, între lac si mare “Orasul dintre ape”. Planul din 1922, lotizase într-o viziune modernã, toatã suprafata de teren a fostei mosii a lui Kogãlniceanu, pânã aproape de Farul Tuzla. Este incredibil sã vezi pe harta gânditã în 1922, Cazinou cu galerie de plimbare, Sãli de fizioterapie, Bãi de nãmol, Centru Sportiv, Sanatorii si Grãdini Publice, Bulevarde cu scuaruri si unde? Acolo unde pânã acum nu s-a fãcut decât agriculturã. O viziune exageratã, o evolutie stopatã? Timpul ne va ajuta sã aflãm rãspunsul. Multe lucruri necunoscute, multe dileme. Probabil cea mai mare. De când se numeste statiunea Carmen Sylva? Data de nastere a localitãtii, ca oras este 1928, data de la care în oras a fiintat o primãrie autonomã, dar existã vederi cu stampila Carmen Sylva (sau Carmen Silva) care pot fi datate 1913 (în colectia Victor Nicolaie) iar una din hãrtile de parcelare cu loturile puse în vânzare de pe proprietatea domnului Ioan Movilã are trecut numele Carmen Silva în parantezã, pe lacul Techirghiol. Harta are pe ea prima lotizare, deci este anterioarã anului 1922. S-a numit lacul Techirghiol Carmen Silva, a fost o tentativã de schimabare a denumirii care nu a avut succes? Deocamdatã este greu de precizat.

Pagina aceasta ca si volumul Incursiuni este un început. O provocare pentru elevi si profesori, pentru cetãtenii orasului de ieri si de azi pentru autoritãtile locale. O provocare la studiu si la investigare. Trebuie sã încercãm sã ne redescoperim si sã ne asumãm trecutul. Trebuie sã reîncepem sã durãm, sã construim.