Stiati ca?

Scaderea stocurilr de peste din MareaNeagra

Evolutia populatiilor principalelor specii de pesti

Speciide peste din Marea Neagra

In perioada 23–30.08.1989 la litoralul nostru au avut loc ample fenomene de inflorire ce au determinat instalarea conditiilor de hipoxie si anoxie.
In populatiile de pesti au fost inregistrate mari pierderi, acestia murind fie din lipsa de oxigen fie prin blocarea respiratiei datorita astuparii branhiilor cu alge si detritus aflat in suspensie.
In zona Mamaia s-au gasit calcani tineri morti iar pe plajele de la Eforie Sud s-au gasit guvizi. La Eforie Sud („Capul turcului“) pe 28.08.1989 pe un sector de 200–250 m au fost adunate 3–4 tone de guvizi (o remorca de tractor). In zilele urmatoare in acest sector au aparut in apa mici aglomerari (pete de cate 3–4 m²) de pesti morti in stare avansata de descompunere. Pe plaja, in zona de tarm, erau adevarate depozite de pesti si alte organisme moarte: moluste, crabi, creveti, spongieri, alge verzi si rosii. A fost apreciata o mortaliate medie de 2 Kg organisme moarte pe fiecare metru liniar de plaja.
In 1975 pe plajele romanesti erau identificate 25 de specii de pesti strict bentonici – in 1989 se intalneau doar 7 specii.

Efectele combinate ale suprapescuitului si poluarii fac sa scada resursele piscicole si alte resurse maritime; dintre formele de poluare se remarca: poluarea de catre nave, prin deversari de deseuri, prin hidrocarburi etc.

Diminuarea resurselor piscicole si poluarea mediului marin fac ca numeroase populatii sarace care se hranesc cu proteine extrase din mare sa fie amenintate de foamete. Metalele grele, organofosfatii PCB? se concentreaza in carnea de peste, creand grave probleme de sanatate pentru cei ce o consuma. Zonele litorale sunt supuse unor presiuni umane din ce in ce mai puternice. Circa 60% din omenire se inghesuie in jurul a circa 1000 Km de mare! O treime din zonele de coasta ale lumii (din care 80% in Europa) sunt grav afectate de poluarea terestra, constructiile haotice sau infestare! Forma traditionala de utilizare a marilor si oceanelor, pescuitul maritim, a cunoscut in ultimele decenii o expansiune fara precedent. De la pescuitul de coasta, de mica anvregura, s-a trecut la pescuitul industrial, iar astazi se recolteaza resursele cele mai indepartate si mai ostile omului precum Krill-ul din marile arctice.

Privit la general, pescuitul constituie o activitate legitima, care procura o sursa indispensabila alimentatiei umane. In acelasi timp insa, efectuat dincolo de posibilitatile naturale de reproductie a unei specii, devine distructibil. La randul sau, poluarea maritima, ca de pilda „mareele negre“ are o influenta nefasta asupra resurselor bilogice ale marii.

La mijlocul secolului al XIX-lea omenirea nu extrage adin lari si din oceane decat cateva sute de mii de tone de peste, crustacee, cefalopode, moluste si alge. La inceputul veacului nostru se ajunsese la 5.000.000 tone/an pentru se a se atinge cifra de peste 20.000.000 tone/an in 1940. Dupa cel de-al doilea razboi mondial asistam la un veritabil „boom“ al capturilor marine, asa incat in 1970 tonajul mondial de pescuit depasea 70.000.000 tone/an.

Se estimeaza ca in prezent pescuitul si acvacultura – la nivelul marilor, oceanelor si apelor continentale impreuna – au ajuns la aproximativ 130.000.000 tone/an. Iar aceasta este considerata de specialisti ca fiind drept limita maxima admisibila, dincolo de care supraexploatarea pune in pericol aceasta importanta sursa biologico-economica. In acelasi context, un recent studiu canadian asupra starii pestelui in lume dupa 1950, publicat de revista „Science“, constata ca nu mai putin de 60% din cele 200 specii de peste cale mai comercializate in lume sunt supraexloatate. Analiza calitativa a prizelor arata ca, in ultimii 45 de ani, a avut loc o evolutie importanta a tipului de peste pescuit, in sensul declinului marilor pradatori (al morunului, de ex.) in favoarea micilor planctonivori (precum sardelele).

Aceasta exploatare crescanda a resurselor marine a condus la aparitia unor semne din ce in ce mai severe ale periclitarii lor: rarefierea sardinelor in California, a hamsiei in Peru, morunul in Terra-Nova ori a heringului in Marea Neagra. De altfel in Marea Neagra datorita exploatarii salbatice si a poluarii intense, de la 24–25 de specii de pesti [traitori??] pescuiti fregvent s-a ajuns in prezent la 3, indeosebi de talie mica si putin productivi.

Evolutia populatiilor principalelor specii de pesti cu importanta economica de pe litoralul romanesc Ihtiofauna Marea Neagra in general, populatiile speciilor de interes industrial in particular, cunosc in ultimele decenii mutatii severe, de multe ori imprevizibile. Cauzele acestei situatii sunt puse in principal pe seama degradarii accentuate a conditiilor de mediu in zonele litorale ca urmare a poluarii, iar in unele cazuri si pe seama pescuitului irational. Aprecierea cantitativa si calitativa a stocurilor de pesti din Marea Neagra se face pe baza capturilor realizate prin pescuit. (Trebuie spus ca pescuitul nu reprezinta fidel variatiile numerice ale populatiilor).

Capturile pescuitului stationar la litoralul romanesc in anii 1984–1986 (tone)
Specia 1984 1985 1986 Sturioni 55,6 37,3 28,6 Specii de alose 1791 1153,4 1434,8 Sprot 1572,6 2568,3 3012,2 Hamsie 6519 2412 2510,2 Stavrid 675,9 548,2 730,2 Bacaliar 775,3 2288,8 1036,2 Rechin 33 16,5 20,2 Guvizi 1,8 23,3 22 Calcan 3,6 11,3 6,5 Alte specii... 51,8 65,8 180,8 Captura totala 11.479 9124,9 8981,7

 

o serie se specii nu au mai fost observate in ultimii ani: Sarda Sarda (palamida), Sparus aurata ... (peste 15 specii);
unele specii mai apar doar accidental: Uranoscopus scober (boul de mare), Scomber scombrus (scrumbia albastra), Ophidion rochei (cordea), Nerofis offidion (ata de mare);
reducerea populatiilor sau retragerea acestoraspre adanc s-au constatat si in cazul familiilor de pesti bentali: Pleuronectide (calcan, cambula), Solide (limba de mare);
daca in primii ani ai cresterii autrofizarii bogatia zooplanctonului a antrenat si cresterea cantitativa a populatiilor de pesti planctonifagi (hamsie, stavrid, sprot) (pana la 800.000 tone/an in perioada 1975-1985 fata de 135.000 tone/an in perioada 1961—1975) pe masura ce conditiile s-au degradat ca urmare a cresterii amploarei si frecventei fenomenelor de inflorire, a reducerii zooplanctonului trofic s-au redus si contitatile acelor pesti in capturile realizate. Intr-o prima faza s-au redus contitatile de hamsie si stravid.

Aceste specii se reproduc vara, in straturile superficiale incalzite, afectate cel mai des de inflorire.

Sprotul, fiind un peste ce prefera ape mai reci si adinci, reproducerea lui se desfasoara iarna la adancimea de peste 70 m astfel ca nu a fost afectat direct de fenomenele de inflorire, astfel ca in urma cu cativa ani sprotul reprezenta 80% din cantitatea de peste pescuit. Reducerea zooplanctonului trofic si probabil si alti factori au afectat in cele din urma si populatiile de sprot care fie ca s-au redus, fie ca au tendinta de deplasare spre larg.

Ihtiofauna = totalitatea speciilor de pesti care se gasesc in apele de pe un anumit teritoriu sau de pe intreg globul.

In Marea Neagra se utilizeza doua metode de pescuit:
activ: cu navele
pasiv: stationar
Pentru pescuitul pasiv principala unealta este talianul. Efortul anual este relativ constant: 130–150 unelte pe tot litoralul nostru. Uneltele sunt amplasate pana la anancimea maxima de 10–11 m. Fluctuatiile productiei mai depind si de modul de organizare al pescuitului, de locul unde sunt amplasate talienele, de numarul de zile de functionare, etc. Pescuitul activ, cu navele, a ajuns in ultimii ani sa echilibreze ponderea pescuitului cu taliene. Actuala flota este formata din 20 de nave tranler cu un deplasament de 175 si 210 tone. Obiectul principal al pescuitului cu navele il constituie sprotul (peste 50%) urmatoarele specii mai importante fiind reprezentate in proportii de la an la an de bacaliar si stavrid.