Squalus acanthias =rechin=
Rechinul este spaima pestilor in aproape toate marile si oceanele.Forma capului sau este atit de bine adaptata pentru atac incit spinteca cu usurinta apa , in goana dupa prada, deplasindu-se ca o adevarata torpila. Rechinul din Marea Neagra este de talie mica in comparatie cu rechinii oceanici, care ating lungimea de 5-7 m. De retinut este faptul ca dimensiunile la care ajung masculii (pina la 1,50 m )sunt mai mici decit cele ale femelelor cu 20-30 cm, greutatea exemplarelor oscilind intre 6 si 13 kg . In coloratia corpului predomina nuanta cenusie-albastruie, spatele si partile laterale fiind pigmentate cu un numar variabil de pete albastrui sau albe. Pe burta are culoarea alba-galbuie. Acest temut dusman al cirdurilor de hamsii, al guvizilor, al scrumbiilor albastre si al altor pesti marini de talie mica este un solitar convins.Numai in vremea imperecherii (este ovovivipar ),care coincide cu sfirsitul lunii februarie , se reuneste in grupuri cu un numar restrins de indivizi� Locurile lui de din apele Marii Negre, unde este semnalat, obisnuit, in intervalul martie-iunie si octombrie-noiembrie, sunt situate in larg ,la 50-90 m adincime. Dupa 8-9 luni de la imperechere, femelele nasc pui care au o lungime de 25-30 cm. Pescuitul rechinilor se face cu paragate(siruri de cirlige cu nada ) si numai rareori ajung in plasele de calcan sau in talian. Carnea de rechin se consuma, dar este aspra si lipsita de grasimi. In schimb pielea lui lucioasa, cu solzi marunti, bine tabacita serveste la confectionarea diferitelor obiecte de marochinarie.
Clupeonella delicatula (Nordmann) =gingirica=
Acest clupeid mic din bazinul Marii Negre ,Caspice si al Marii de Azov este raspindit in partile indulcite ale marilor amintite ,de unde patrunde si in fluvii si in lacuri. Dimensiunile la care ajunge sunt de 8 cm. La masculi si 9 cm. La femele,rar 12-13 cm.Corpul sau este comprimat lateral,iar abdomenul are o carena bine dezvoltata.Ochii sunt lipsiti de pleoape adipoase.Aripioara anala are doua radii mai lungi decit la celelalte aripioare. Peste de cird, gingirica se reproduce in mare, primavara si vara, in special in lunile aprilie-mai, la temperatura apei de 13-20 �C.Reproducerea se face in apele marii din vecinatatea coastelor,dar si in lacurile salmastre si dulci.O femela depune 5 000-20 000 de icre marunte,cu diametrul de 0,8-1mm. Este un peste exclusiv planctonofag,consumind zooplancton marunt, constituind asfel o veriga intre plancton si pestii rapitori sau carnivori, cum sunt scrumbia de Dunare,salaul,sturionii si altii,care consuma cantitati uriase de gingirica.
Alosa pontica (Eichw.) =scrumbia de Dunare=
Peste specific ponto-caspic,scrumbia de Dunare este un clupeid valoros al Marii Negre.Ea are corpul comprimat lateral si carena bine dezvoltata, elemente caracteristice in general scrumbiilor.Gura este mare, armata cu dinti bine dezvoltati.Pleoapele sunt groase si adipoase. Scrumbia de Dunare este un peste marin migrator care formeaza cirduri mari, in special in timpul reproducerii cind patrunde in fluvii.Migratia incepe in martie, dar reproducerea are loc, de regula, in luna mai, desfasurindu-se in Dunare la 500-900 km. de la gurile fluviului. Dimensiunile la care ajunge sunt diferite.Asfel, unele exemplare ating 40 cm lungime si 500-800 g. greutate, altele 22-30 cm. Lungime si 200-300 g. greutate. Primavara, in timpul migratiei de reproducere, scrumbiile de Dunare se ingrasa foarte mult, devenind mai rotunde.Dupa ce-si depun icrele multe dintre ele mor, iar cele care se reintorc in mare sunt foarte slabe. Masculii ajung la maturitate sexuala la virsta de 2 ani, iar femelele la 3-4 ani, cind depun 10 000-150 000 de icre.Fiind semipelagice, icrele plutesc in apa si sunt antrenate de curent la gurile fluviului, unde eclozeaza. Puii ramin aici toata vara. Uneori, cind apele Dunarii sunt mari, icrele sunt duse in balti si pe terenurile inundabile. Puii ramin aici si se scurg o data cu apele de inundatie, vara sau toamna.
Alosa caspia nordmanni (Antipa) =rizeafca=
Relict ponto-caspic, rizeafca este cea mai mica specie dintre scrumbiile de Dunare;ea nu depaseste talia de 20 cm. si greutatea de 50 g. Are corpul relativ mai inalt si mai comprimat lateral decit celelalte scrumbii albe. Ochii sunt relativ mari, iar dintii putin dezvoltati. Specie migratoare, intra in Dunare si in Lacul Razelm primavara de timpuriu, reproducindu-se in fluviu sau lac, unde se hraneste.Spre toamna se retrage in mare, migrind in cirduri, mai intii adultii si apoi puii. Pina la virsta de 3 ani se hraneste cu larve de insecte si cu crustacee mici.Mai tirziu devine rapitoare, atacind hamsiile, guvizii, obletii etc. In timpul migratiei de primavara pentru reproducere, rizeafca nu se ingrasa ca scrumbia de Dunare. Maturitatea sexuala apare la masculi dupa ce implinesc 2 ani, cind au lungimea de 12 cm.,iar femelele la 3 ani, cind masoara 15 cm.Exemplarele tinere de scrumbii de Dunare se confunda adesea cu rizeafca, fiind pescuite si inregistrate ca atare.
Raja clavata (L.) =vulpe de mare=
Alaturi de calcan, pe fundurile nisipoase ale marii, la o adincime care nu depaseste 70 m. ,vecin vremelnic al morunului,isi afla loc de trai vulpea de mare. Denumirea se datoreste poate si faptului ca foloseste adesea anumite viclesuguri in urmarirea prazii-pestisori si crustacee.Este raspindita in Oceanul Atlantic, in bazinul mediteranean, in Marea Neagra si in partea de vest a Marii Baltice. Vulpea de mare are corpul in forma de romb, de culoarea mediului inconjurator, in mod obisnuit asemanatoare nisipului, cu numeroase pigmentatii. Ochii , dispusi pe partea ventrala sunt destul de mari.Ea se caracterizeaza , ca si alti pesti de pe fundurile nisipoase , printr-o seama de excrescente tepoase , mai ascutite pe spate si mai tocite pe burta.Coada este prevazuta si ea cu tepi. Masculul are lungimea de 70 cm,iar femelele de 1,5 m ,greutatea lor variind intre 5 si 8 kg. Vulpea de mare se apropie de tarmul romanesc al Marii Negre primavara si la inceputul verii , traind pina la adincimea de 25-45 m. O femela depune 6-10 oua mari ,a caror incubatie , pina la ecloziunea puilor ,dureaza 4-5 luni. Carnea acestui peste nu se consuma la noi.
Trygon pastinaca =pisica de mare=
In apa tuturor marilor si oceanelor isi afla salas si pisica de mare.Spre deosebire de vulpea de mare , pisica de mare are o forma rombica , cu linii mai putin conturate.De asemenea , coada este prevazuta in prima ei jumatate cu 1-2 tepi veninosi.Ca lungime are , obisnuit ,60-70 cm,putind atinge chiar 2 m. si greutatea de 6-16 kg. Pielea ,lipsita de solzi , este neteda , de culoare cenusie-neagra sau verzuie-maslinie pe spate , iar pe burta albicioasa. La tarmul marii noastre pescarii o intilnesc adesea atunci cind apa incepe sa se incalzeasca. Felul de viata al acestui peste seamana cu cel al vulpii de mare.Hrana lui o formeaza pestii , molustele si crustaceele. Este o specie ovovivipara ; in uterul pisicii se dezvolta in mod obisnuit , pina la cinci oua ,din care se nasc pui ce masoara in primele stadii 30-50 cm lungime.
Acipenser stellatus =pastruga=
Dintre toti sturionii , pastruga are talia cea mai zvelta si mai eleganta. Ca si ceilalti sturioni , are corpul acoperit cu cinci siruri de placi osoase,care formeaza scuturi rinduite astfel :9-16 dorsale, 26-43 laterale, 9-14 ventrale. Botul este lung si latit. Coloratia corpului variaza dupa mediul in care traieste , exemplarele pescuite in mare avind o culoare aproape neagra,iar cele din Dunare o culoare cenusie inchisa. Lungimea maxima la care poate ajunge este de 214 cm,iar greutatea de 68 kg., exemplarele obisnuite masurind 80-100 cm si cintarind 5-8 kg. Peste marin migrator, pastruga traieste in Marea Neagra, Marea de Azov si Marea Caspica.Exemplare izolate patrund in Adriatica.Maturitatea sexuala apare la virsta de 3-7 ani. Pentru reproducere migreaza in fluvii.La noi in Dunare,unele exemplare ajung pina dincolo de Portile de Fier.De regula, zonele unde se inmulteste pasrtruga sunt cuprinse intre Giurgiu si Braila.Femela depune pina la 400 000 de icre de culoare neagra. In Dunare ,puii se hranesc cu larve de chironomide, iar in mare cu crustacee (gamaride si miside).Pastrugile mai in virsta se hranesc cu moluste mici si cu pesti , mai ales guvizi.
Acipenser guldenstaendti =nisetru=
In familia sturionilor, nisetrul ocupa -dupa morun-un loc important, datorita valorii sale economice.Corpul, ingrosat in partea din fata si ingust spre coada, este acoperit de 5-19 placi dorsalee, 28-50 de placi laterale si 6-14 placi ventrale.De asemenea printre cele cinci rinduri de scuturi puternice de pe corp, se afla mici placute stelate, dispuse tot in siruri.Botul este scurt, rotunjit si lat. Coloritul este de obicei, galben-cenusiu.La exemplarele pescuite in mare coloritul este inchis, in timp ce nisetrul din Dunare are o culoare galbuie.Obisnuit, atinge lungimea de 80-120 cm si greutatea de 12-15 kg, pescuindu-se insa uneori si exemplare de 1,5-2 m lungime, care cintaresc 25-60 kg. Maturitatea sexuala apare la 8-14 ani,la mascul si la 10-20 de ani la femela.Nisetrul traieste pina la 45 de ani. Peste marin migrator, nisetrul se reproduce in fluvii unde se deplaseaza primavara, in martie, aprilie si chiar mai. O femela de 15 kg. Depune pina la 1000 000 de icre de culoare cenusie-negricioasa.In Dunare urca pina dincolo de Portile de Fier. Puii de nisetru vietuiesc in Dunare pina in iunie-iulie, cind coboara in mare, unde ramin in fata gurilor fluviului pina ce ating virsta de 2-3 ani. Dupa aceasta perioada se retrag la adincime. Hrana puilor de nisetru in Dunare o constituie crustaceele si larvele de chironomide, iar in apele marii consuma de preferinta crustacee si polichete.Rareori maninca peste, si anume guvizi. De aceea, nisetrul se aglomereaza in zonele cu midii. Pe linga migratia de reproducere de primavara, nisetrul intreprinde migratii si toamna (august-septembrie).Exemplarele care migreaza vara si toamna ramin in fluvii pina in primavara urmatoare cind se reproduc.Rezulta deci ca reproducerenu se face in fiecare an, ci la doi sau chiar la trei ani.
Belone belone (l.) =zarganul=
In apele Marii Negre care scalda litoralul nostru, ca de altfel in intreaga zona de coasta a Marii Negre si Marii Azov, traieste zarganul. Denumirea populara de "stiuca de mare "vadeste asemanarea lui cu stiuca. Spre dosebire de aceasta, are corpul lung, zvelt, foarte subtire si aproape cilindric. Botul este si el mai lung, cu falca inferioara proieminenta si fara dinti, care se gasesc numai pe falca superioara.Coloritul este verzui-albastrui pe spate, argintiu pe laturi si pe burta. Oasele sunt verzi Hrana si-o aduna de la suprafata apei, din cirdurile de hamsii, aterine si pui de chefal. Se reproduce din aprilie pina in septembrie, femela depunind 3 000-4 000 de icre. Zarganul ofera posibilitatea de a fi pescuit fara cirlig, ci numai cu ajutorul unor ciucuri din fire de matase rosie prinsi de o struna de care se agata lesne..
Odontogadus merlangus euxinus (Nordm.) =bacaliarul=
Reprezentant al pestilor din apele reci, bacaliarul este un gadid tipic de Marea Neagra. In general, gadidele sunt pesti din regiunile nordice, unde exista mai multe specii, care formeaza obiectul unui pescuit bogat.Din ficatul lor se extrage renumita untura de peste. Aripioara dorsala este formata din trei segmente distinct delimitate, iar cea anala din doua segmente.Aripioara caudala este mare si cu marginea dreapta.Un semn de recunoastere, pe linga cele amintite, il constituie mustata de sub falca inferioara. In lungime, bacaliarul poate creste pina la 50 cm., exemplarele obisnuite fiind insa de 20-25 cm. Pe corp are o pigmentatie bruna-albastruie sau galbena-cenusie, cu reflexe violete si rosietice.Partea ventrala este albicioasa. Traieste la adincimi de 60-80 m. si se apropie de mal primavara cind cade in plasa talienelor Uneori se prind cantitati importante de bacaliar, totusi el nu prezinta valoare economica pentru pescuitul din Marea Neagra. Bacaliarul constituie hrana preferata a morunului, a carui victima este de cel mai multe ori.
Rhombus maeoticus (Pall.) =calcanul=
Calcanul poate fi socotit reprezentantul tipic al pestilor din familia Pleuronectidae, pesti care au corpul asimetric, comprimat foarte mult lateral si culcat pe o parte. Asa, de exemplu, calcanul este culcat pe latura dreapta si, de aceea, ochiul drept se afla pe partea stinga a capului, alaturi de ochiul sting. Deci, cind ne uitam la calcan, ceea ce vedem deasupra este latura lui stinga si nu spatele. De altfel, daca cercetam pozitia gurii si a aripioarelor pectorale observam ca ele sunt asimetrice. Gura este terminala, iar aripioarele pectorale se gasesc una dedesubt si alta deasupra, in partea pe care sta culcat calcanul. Aripioara dorsala este aceea care inconjura corpul pa partea stinga, daca privim pestele de deasupra. Aceasta asimetrie este insa secundara, intrucit nu apare initial, ci in timpul dezvoltarii. Din ou eclozeazala inceput un pestisor cu simetrie bilaterala perfecta, care este pelagic. Fenomenul de asimetrie se petrece dupa doua luni, cind se culca pe dreapta si devine bentonic, apropiindu-se de maluri in cautarea hranei. La exemplarele adulte corpul este acoperit cu solzi mici si butoni ososi mari. Acestia se gasesc pe ambele laturi ale corpului. In mijlocul fiecarui buton se afla un spin subtire. La exemplarele tinere lipsesc spinii de pe butoni. Lungimea la care ajunge calcanul este de 1 m., iar greutatea de 8-10 kg. Obisnuit, calcanul este lung de 0,60-0,80 m. si cintareste 3-4 kg. Desi dupa infatisare pare pasnic, calcanul este totusi un peste rapitor, care consuma in special hamsii, aterine, guvizi, barbuni si bacaliari, adica pesti bentonici si pesti care se afla iarna in vecinatatea fundului. In timpul reproducerii, care are loc in aprilie-mai, cind femela depune 8 000 000-10 000 000 de icre mici, calcanii adulti parasesc adincimile marii (80-100 m.) si migreaza catre mal. Aici se declanseaza reproducerea. Acest moment este folosit pentru pescuitul calcanului cu setcile.
. Pleuronectes flesus L =cambula=
Raspindita in marile Neagra, Azov si de Marmara, cambula isi gaseste bun salas in lacurile Razelm si Sinoe. Spre deosebire de calcan, nu are corpul rotund, ci rombic, alungit, acoperit cu solzi mici, neimbricati. La baza aripioarelor anala si dorsala, cit si de-a lungul liniei laterale, se gasesc niste butoni ososi. Prezenta butonilor dovedeste ca ceea ce vedem deasupra nu este spatele, ci una dintre laturile corpului. Cambula nu creste mai mult de 45 cm, lungimea obisnuita fiind de 20-30 cm, iar greutatea de 100-300 g. Traieste pe fundurile nisipoase, de unde isi aduna hrana - pesti,viermi,moluste,crustacee.Inainte de maturitatea sexuala puii de cambula isi duc viata in apele dulci, iar pentru reproducere (care are loc cind temperatura apei depaseste 2-3� C) migreaza in mare (ianuarie-martie). Temperatura joasa la care are loc reproducerea ne indica originea nordica a acestui peste.Femelele depun 1 000 000-2 000 000 de icre mici, migrind spre maluri si chiar in zonele cu apa salmastra.
Solea nasuta (Pall.) =limba de mare=
Denumirea de limba de mare sugereaza forma acestui peste.Avind aceeasi asimetrie ca si celelalte pleuronectide ,bentonica, limba de mare sta culcata pe partea stinga. Ambii ochi se gasesc pe partea dreapta a corpului, care a devenit partea dorsala. Gura este terminala, mica, iar falca superioara se prelungeste peste cea inferioara, acoperind-o. In jurul gurii se observa bine franjurile. Corpul este acoperit cu solzi mari aspri pe partea dorsala, mai marunti pe partea cealalta, dar nu prezinta butoni ososi. In pozitie de inot, fata dorsala este de culoare cenusie-cafenie, presarata cu pete negre sau cu desen marmorat. Fata cu care sta culcata pe fundul apei este alba. La acest peste se intilneste frecvent fenomenul de mimetism, culoarea corpului schimbindu-se usor dupa culoarea fundului.Astfel, limba de mare imita cu exactitate nuantele fundului, intregul proces fiind dirijat de ochi, prin intermediul sistemului nervos.Faptul a fost controlat experimental, constatindu-se ca pestii orbiti nu mai sunt capabili sa-si schimbe culoarea corpului. Limba de mare traieste, de regula, ascunsa pe fundul de nisip al plajelor marine, de unde vineaza hrana:insecte si crustacee.Ca lungime maxima atinge 30 cm, obisnuit pescuindu-se exemplare de 10-20 cm. Este considerata drept cel mai mic peste asimetric din apele noastre. Perioada de reproducere se desfasoara in intervalul aprilie-iulie.
Zeus pungio (Cuv. Et Val.)
In bazinul Marii Mediterane, cit si in Marea Neagra traieste specia Zeus pungio.Aceasta specie creste in lungime pina la 50 cm.Corpul, foarte inalt, este puternic turtit lateral.Are doua inotatoare dorsale si doua anale. Se remarca prin prezenta a 5-6 placi osoase, cu tepi mari la nivelul celei de-a doua inotatoare dorsala.De asemenea, la baza celei de-a doua inotatoare anale se gasesc 5-7 mici formatiuni osoase cu tepi. Este, in general, un peste de adincime, care se hraneste cu pesti si crustacee.Se reproduce in timpul iernii.
Hippocampus hippocampus (L.) =calutul de mare=
In tufele de mare, la o distanta mica de tarm, se intilneste un pestisor curios-calul de mare. Masurind 10-12 cm. Pare o figura de sah colorata in brun-roscat pe o parte si mai albicioasa pe cealalata. La calul de mare interesanta este reproducerea. Astfel, in mai-iulie femela isi leapada icrele in punga masculului. O data fecundate, dupa citeva zile din ele eclozeaza puii, pe care barbatusul ii protejeaza 2-3 saptamini in punga de sub abdomen, apoi ii lasa sa-si vada singuri de rosturile vietii. Curios este si faptul ca acest peste are aceleasi insusiri caracteristice ca si cameleonul, si anume de a-si schimba culoarea pielii si de a-si misca ochii independent unul de altul. Calul de mare nu prezinta nici o importanta economica; in general biologia acestui peste este foarte interesanta si multe dintre comportarile lui nu au fost inca studiate.
Atherina mochon pontica (Eichw.) =aterina=
Acest pestisor marin, lung de 9-10 cm. este o specie locala a Marii Negre. Seamana mult cu specia caspica Atherina mochon caspia, deosebindu-se insa de specia tipica (Atherina mochon) prin numarul spinilor branhiali si prin dunga argintata, care este mai ingusta. Exemplarele tinere sunt aproape transparente, din cauza structurii deosebite a muschilor. Aterina din Marea Neagra este un peste pelagic, care migreaza pe linga tarm in cirduri mici, cautindu-si hrana (zooplancton) in partea mai indulcita a marii. Patrunde si in lacurile litorale dulci sau sarate, fiindca rezista la oscilatii mari de salinitate. Asa se explica prezenta ei in fata gurilor Dunarii sau in lacurile Razelm, Sinoe, Zmeica, unde salinitatea este mai mare. Atherina mochon pontica (Eichw.) =aterina= Acest pestisor marin, lung de 9-10 cm. este o specie locala a Marii Negre. Seamana mult cu specia caspica Atherina mochon caspia, deosebindu-se insa de specia tipica (Atherina mochon) prin numarul spinilor branhiali si prin dunga argintata, care este mai ingusta. Exemplarele tinere sunt aproape transparente, din cauza structurii deosebite a muschilor. Aterina din Marea Neagra este un peste pelagic, care migreaza pe linga tarm in cirduri mici, cautindu-si hrana (zooplancton) in partea mai indulcita a marii. Patrunde si in lacurile litorale dulci sau sarate, fiindca rezista la oscilatii mari de salinitate. Asa se explica prezenta ei in fata gurilor Dunarii sau in lacurile Razelm, Sinoe, Zmeica, unde salinitatea este mai mare.
Mugil cephalus (L.) =chefalul mare=
Chefalul are o arie mare de raspindire in marile si oceanele situate in regiunile tropicale si subtropicale.Capul mare si turtit dorso-ventral, este acoperit de solzi pina in virful botului. Ochiul este prevazut cu o pleaopa adipoasa foarte dezvoltata. Lungimea la care ajunge este de 62 cm. Iar greutatea de 3,5 kg., dar asta dupa ce trece de 16 ani. Lungimea obisnuita este insa de 25-50 cm., iar greutatea de 300-1 000 gr. Chefalul mare creste mai repede decit celelalte specii de chefali. Se reproduce la virsta de 5-6 ani, cind depaseste lungimea de 30 cm.Locurile de reproducere sunt in mare, unde femela depune 3 000 000 -8 000 000 de icre foarte mici. Desi prolificitatea lui este atit de mare ,chefalul nu se gaseste in numar atit de mare procentul de supravietuire al puilor fiind foarte redus. Daca reproducerea are loc in largul marii in intervalul august-septembrie, iar iernatul la adincimea de 80 cm., incepind din luna mai, atit puii cit si adultii migreaza spre coasta, patrunzind in lacurile litorale si chiar in gurile fluviilor. Aici cauta apa bine incalzita si fundul bogat in detritus, pe care il consuma impreuna cu viermii si larvele de insecte care se gasesc in el. Cit timp temperatura apei este ridicata si apa calda, nu paraseste aceste regiuni putin adinci. Sensibil si prevazator, la primele semne de racire a vremii paraseste locurile preferate pentru hranire si migreaza in mare.
Mugil salieus (Risso) =chefalul mic=
Chefalul mic are botul ascutit si acoperit de solzi pina la orificiile nazale anterioare;pleoapa adipoasa este putin dezvoltata, incit pare inexistenta. Dimensiunile la care ajunge sunt mai mici decit ale chefalului mare, exemplarele obisnuite fiind de 30-50 cm. Lungime si 300-500-gr. Greutate. Se reproduce la virsta de 3 ani, cind are o lungime de 22 cm. Peste marin,traieste in cirduri, deplasindu-se foarte rapid,cu viteze care nu pot fi depasite de ceilalti pesti din apele marii. Perioada lui de reproducere se desfasoara in intrvalul iulie-septembrie. Atit adultii cit si puii patrund in lacurile litorale in cautarea hranei si a apelor calde. Frate bun cu chefalul mare, chefalul mic are aceleasi obiceiuri, cu singura deosebire ca suporta mai bine apele sarate decit apele dulci.
Scomber scombrus (L.) =scrumbia albastra=
Unul dintre cei mai valorosi pesti ai Marii Negre este scrumbia albastra.Corpul scrumbiei albastre este aproape cilindric, alungit, acoperit cu solzi marunti. Pe spate are doua aripioare dorsale, urmate de cinci aripioare mici, denumite pinule. Anala este si ea urmata de cinci aripioare mici. In mod obisnuit, lungimea corpului masoara 20-30 cm., iar greutatea 100-250 gr. Pigmentatia scrumbiei albastre este foarte vie si frumoasa. Culoarea de pe spinare, albastruie-verzuie cu reflexe metalice, brazdata de numeroase dungi transversale, se imbina placut cu cea de pe laturi,care este albastruie-albicioasa.La aceste nuante se adauga albul abdomenului si cenusiul inotatoarelor.Pentru cautarea hranei, scrumbia se deplaseaza de la o mare la alta.Se hraneste cu plancton, viermi si pesti. In Marea Neagra patrunde in faza de pui, fiindca dupa cite se pare, nu se reproduce aici.Vine aici pentru hrana.Dupa ce s-au ospatat din belsug, cirdurile de scrumbii se intorc in Marea Marmara, unde se reproduc in primavara urmatoare sau prin februarie-martie. Scomber scombrus (L.) =scrumbia albastra= Unul dintre cei mai valorosi pesti ai Marii Negre este scrumbia albastra.Corpul scrumbiei albastre este aproape cilindric, alungit, acoperit cu solzi marunti. Pe spate are doua aripioare dorsale, urmate de cinci aripioare mici, denumite pinule. Anala este si ea urmata de cinci aripioare mici. In mod obisnuit, lungimea corpului masoara 20-30 cm., iar greutatea 100-250 gr. Pigmentatia scrumbiei albastre este foarte vie si frumoasa. Culoarea de pe spinare, albastruie-verzuie cu reflexe metalice, brazdata de numeroase dungi transversale, se imbina placut cu cea de pe laturi,care este albastruie-albicioasa.La aceste nuante se adauga albul abdomenului si cenusiul inotatoarelor.Pentru cautarea hranei, scrumbia se deplaseaza de la o mare la alta.Se hraneste cu plancton, viermi si pesti. In Marea Neagra patrunde in faza de pui, fiindca dupa cite se pare, nu se reproduce aici.Vine aici pentru hrana.Dupa ce s-au ospatat din belsug, cirdurile de scrumbii se intorc in Marea Marmara, unde se reproduc in primavara urmatoare sau prin februarie-martie.
Sarda sarda (Bloch) =palamida=
Palamida este raspindita in apele Oceanului Atlantic, in Marea Mediterana, Marea Neagra si de Azov.Acest rapitor marin care face migratii in marile unde locuieste are corpul alungit, zvelt la exemplarele tinere si gros-fusiform la exemplarele adulte. Se mai recunoaste dupa botul alungit si ascutit, precum si dupa prezenta a numerosi dinti puternici. Inotatoarea dorsala este dubla, fiind urmata de opt pinule mici iar anala de sapte pinule.Inotatoarea caudala, scobita adinc, are doi lobi lungi.Coloritul palamidei este frumos. In stare vie ea este de un albastru inchis pe spate. Dupa moarte devine neagra pe spate, iar laturile capata o culoare violeta-deschisa sau cenusie. Se mai disting 8-9 linii intunecate, inguste si dispuse oblic.Exemplarele tinere au benzi transversale lungi.Limba si interiorul gurii sunt negre, iar abdomenul argintiu. Palamida este un inotator foarte bun, intrecut numai de chefali. Lungimea atinge maximum 85 cm. iar greutatea 8 kg. In mod obisnuit insa, exemplarele mature masoara 60-65 cm. lungime si cintaresc 4 kg. La fel ca scrumbia albastra, palamida intreprinde migratii de hranire si de reproducere in Marea Neagra. Astfel, o mare parte din cirdurile de palamida vin primavara din Marea Mediterana si Marea Marmara pentru a se hrani si a se reproduce in Marea Neagra.De asemenea, nu este exclus ca o buna parte dintre cirdurile de palamida sa nu se mai reintoarca in Marea Mediterana.Pescuitul palamidei se bazeaza tocmai pe aceste migratii.Reproducerea are loc si in Marea Neagra, ca si in alte mari, in luna iunie.Larvele si puii cresc repede, astfel ca in luna noiembrie din acelasi an, deci la interval de 4-5 luni de la reproducere, ating lungimea de 30-35 cm. si greutatea de 400-450 gr.Rapitor lacom si nesatios, acest peste se hraneste cu sprot, hamsii, stavrizi, scrumbii, puiet de chefal si nu-si cruta nici propria progenitura.
Thunnus thynnus (L.) =tonul=
Dintre cei mai valorosi pesti ai marilor si oceanelor face parte si tonul, care traieste si in Marea Neagra. El are forma unui fus gros, ascutit la ambele capete. Pielea lui este groasa,puternic vascularizata, ceea ce face ca temperatura corpului sa fie in strinsa dependenta de temperatura apei. Deasupra pielii sunt dispusi solzii, care imbraca si apara intregul corp. Aripioara dorsala este dubla, urmata, ca si cea anala, de noua pinule; caudala este larg desfacuta in doi lobi lungi. Culoarea generala a corpului este albastruie-inchisa, laturile si abdomenul fiind cenusii cu pete argintii, iar aripioarele albastrui, cu pinule galbene marginite cu negru. Tonul are corpul mare, gros, cu capul ca de delfin si cu ochii ca de vitel, putind atinge 5 m. lungime si 500-600 kg. greutate.El este un inotator pelagic foarte bun.Rapitor prin excelenta, se hraneste cu scrumbii albastre, lufari, sardele etc.De obicei, porneste la vinatoare in cirduri mici, atacind cirdurile de pesti pelagici. Reproducerea tonului are loc in intervalele mai-iulie, el putindu-se inmulti si in Marea Neagra, unde vine din Marea Mediterana.
Trachurus mediterraneus ponticus (Aleev) =stavridul=
Unul dintre cei mai raspinditi si mai frumosi pesti pelagici din Marea Neagra este stavridul, bine reprezentat in toate marile si oceanele de pe glob. Se recunoaste usor datorita corpului sau fusiform, insa turtit lateral, cit si dupa linia laterala curba, acoperita cu mici placute, care in partea posterioara a corpului formeaza o creasta ascutita.Lungimea lui ajunge pina la 50 cm, iar greutatea poate atinge 2 kg. Obisnuit, se pesccuiesc exemplare de 15-20 cm. lungime si 40 gr. greutate. Coloritul corpului este frumos: verzui pe spate si argintiu cu irizatii albastre-violete pe laturi si pe abdomen. Caracteristic la el este prezenta unei pete negre pe coltul de sus al operculului. Stavridul se reproduce in lunile iunie-iulie, cind depune un numar mare de icre, de dimensiuni foarte mici. Desi omnivor, prefera puii de peste si pestii mici, ca hamsia, gingirica, aterina,.El intreprinde calatorii la suprafata apei.
Pomatomus saltatrix (L.) =lufarul=
Lufarul este unul dintre cei mai lacomi si mai de temut peste marin rapitor. Raspindit in aproape toate marile din oceanele Atlantic si Indian el traieste si in Marea Mediterana si in zona litorala a Marii Negre.Atingind dimensiuni de 30-50 cm.(rar1-1,10 m), iar ca greutate 2-3 kg. (exceptional 15-20 kg.),lufarul are o dentitie puternica si inoata cu viteza atit la suprafata cit si la fundul apei. Culoarea corpului este cenusie-albastruie pe spate, argintie pe laturi si pe burta. Se hraneste inghitind cu lacomie scrumbii, aterine, stavrizi etc., pe care ii urmareste in deplasarile lor.Perioada de reproducere in dreptul tarmului nostru se desfasoara in lunile mai, iunie si chiar la inceputul lui august.
Sargus annularis (L.) =sparosul,carasul de mare=
Sparosul este un peste marin al carui corp inalt, comprimat lateral, il apropie de caras, fapt pentru care unele popoare l-au denumit . Acoperit deopotriva pe corp si pe cap de solzi,el nu depaseste lungimea de 22 cm., obisnuit pescuindu-se exemplare mult mai mici. Frumos invesmintat, are o culoare dorsala aurie si argintie pe laturile corpului si pe abdomen. Citeva dungi transversale brazdeaza fondul argintiu.La acest peste aripioara dorsala, ca si cea anala, este mai lunga, avind primele radii aspre si tari. Se reproduce in intervalul iunie-august si in Marea Neagra desi migreaza din Marea Mediterana unde este mai frecvent.
Boops boops (L.) =hupa,gupa=
Musafir foarte rar in Marea Neagra, unde se pescuiesc exemplare izolate, hupa este un peste marin cu o larga raspindire in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic. Corpul hupei este fusiform, iar gura este mica cu buze tari. Peste omnivor, consuma adesea vegetatie insa si pesti, fiind inzestrat cu dinti lati, taiosi pe falca superioara si cu arcuri duble pe falca inferioara.Inotatoarea dorsala, asemenea analei, este simpla si lunga. Linia laterala se distinge bine datorita solzilor mari care o acopera. Hupa creste pina la lungimea de 30 cm., iar in greutate poate atinge 1 kg.
Dentex dentex (L.)
Este un peste marin care se intilneste mai rar in Marea Neagra.El se caracterizeaza printr-o dentitie foarte puernica, avind pe linga dintii obisnuiti, de forma conica, patru dinti foarte puternici pe falca superioara si alti cinci pe cea inferioara. Solzii ii acopera intreg corpul, fiind situati si pe cap. Coloritul general este cenusiu-albastrui, cu pete negricioase pe spate. Nu prezinta importanta economica.
Acipenser nudiventris =viza=
Aceasta specie de sturion traieste in partea indulcita a marilor Neagra, de Azov, Aral si Caspica si in fluviile si riurile care se varsa in ele . Viza are botul triunghiular,ascutit si tare in tot timpul vietii.Spre deosebire de ceilalti sturioni, buza de jos este intrerupta la mijloc.Mustatile sunt prevazute cu franjuri mici.Primul scut dorsal este mare si puternic.Pe corp are 11-16 scuturi dorsale , 52-74 laterale si 11-17 ventrale. Viza ajunge pina la 2 m lungime si 50 kg. Greutate.Exemplarele pescuite in Dunare cintaresc de obicei,8-10 kg, avind lungimea de 80-100 cm.Maturitatea sexuala apare la virsta de 3-7 ani la masculi si la 5-10 ani la femele.O viza de 10 kg. Depune pe fundul nisipos pina la 500 000 de icre.
Smaris smaris (L.) =smaridul=
Smaridul este un pestisor care traieste in Marea Mediterana, in Oceanul Atlantic si in Marea Neagra, si care se caracterizeaza printr-un puternic dimorfism sexual. Barbatusul are lungimea de 10-19 cm., pe cind femela de 5-15 cm. Corpul lui este alungit, inotatoarea dorsala fiind mai lunga, anala mai scurta, iar falcile se pot prelungi, formind un fel de tub. In general, are o coloratie frumoasa, corpul este de culoare cenusie-cafenie, cu dungi si pete neregulate albastrui. Petele se intilnesc si pe inotatoarele neperechi. Masculii se deosebesc de femele si printr-un colorit mai viu, cu pigmentatie mai puternica. Acest caracter se evidentiaza, in mod deosebit, in timpul reproducerii, care de obicei are loc in lunile mai-iunie, iar in apele Mediteranei in aprilie-mai. Fara sa fie pretentios, el consuma o hrana variata, de la alge pina la icrele bentonice, intreprinzind migratii de la adincime spre mal, unde se afla locurile de reproducere. De multe ori, aceste calatorii sunt fara intoarcere, deoarece cade prada stavridului. Smaris smaris (L.) =smaridul= Smaridul este un pestisor care traieste in Marea Mediterana, in Oceanul Atlantic si in Marea Neagra, si care se caracterizeaza printr-un puternic dimorfism sexual. Barbatusul are lungimea de 10-19 cm., pe cind femela de 5-15 cm. Corpul lui este alungit, inotatoarea dorsala fiind mai lunga, anala mai scurta, iar falcile se pot prelungi, formind un fel de tub. In general, are o coloratie frumoasa, corpul este de culoare cenusie-cafenie, cu dungi si pete neregulate albastrui. Petele se intilnesc si pe inotatoarele neperechi. Masculii se deosebesc de femele si printr-un colorit mai viu, cu pigmentatie mai puternica. Acest caracter se evidentiaza, in mod deosebit, in timpul reproducerii, care de obicei are loc in lunile mai-iunie, iar in apele Mediteranei in aprilie-mai. Fara sa fie pretentios, el consuma o hrana variata, de la alge pina la icrele bentonice, intreprinzind migratii de la adincime spre mal, unde se afla locurile de reproducere. De multe ori, aceste calatorii sunt fara intoarcere, deoarece cade prada stavridului.
Mullus barbatus ponticus (Essipov) =barbunul=
Barbunul este un peste cu o larg� r�sp�ndire, �nt�lnindu-se �n apele M�rii Negre, M�rii Mediterane sI Oceanului Atlantic. Peste de fund, el este caracterizat printr-un corp berbecat si prin prezenta sub falca inferioar� a dou� must�ti lungi. �not�toatea dorsal� este dubl�, �ntre cele dou� p�rti ale ei exist�nd o oarecare distant�. Corpul si capul sunt acoperiti de solzi mari, care se desprind foarte usor. Culoarea general� a corpului este rosie, �not�toarele sunt galbene, iar laturile corpului si ale abdomenului sunt albe-argintii cu pete rosii. Lungimea corpului atinge 10-15 cm. Duc�ndu-si viata pe fundul m�rilor, barbunul se hr�neste cu vietuitoare bentonice sI detritus vegetal. Desi pestii bentonici tr�iesc solitari, adun�ndu-se �n c�rduri numai �n timpul reproducerii, barbunul tr�ieste toat� viata �n c�rduri mici, explor�nd fundurile bogate �n hran�. Cu toate c� au corpul mic, barbunii sunt mult apreciati pentru carnea lor foarte gustoas�. De-a lungul litoralului nostru se pescuiesc cantit�ti mici de barbuni. Cantit�ti mari se prind �ndeosebi �n dreptul Caucazului si �n str�mtoarea Kerci. Pescuitul productiv se face toamna si iarna �n locurile de aglomerare, la ad�ncimea de 60-80 m, si �n perioada migratiei din Marea de Azov.
Corvina umbra ( L.) =corbul de mare=
Peste rar la t�rmul M�rii Negre, corbul de mare tr�ieste �n Oceanul Atlantic si �n bazinul mediteranean. Seam�n� �ntruc�tva cu un crap, dar are spinarea mai gheboas�. Caracteristice la corbul de mare sunt n�rile bine pronuntate, asezate �naintea ochilor. Coloritul general este cafeniu �nchis, cu nuante mai deschise pe burt�. �n mod obisnuit corbul de mare atinge lungimea de 30 cm, extrem de rar 50 cm si greutatea de 1 kg, respectiv 4 kg. Nu prezint� importan�� economic�.
Scorpaena porcus (L.) =scorpia de mare, porcul de mare=
�n tolba talienelor de la t�rmul M�rii Negre sau �n n�voadele-pung� ale pescarilor nostri de larg se prinde uneori aceast� specie curioas� de pesti, �nt�lnit� obisnuit �n Oceanul Atlantic si �n Marea Mediteran�. De talie redus�, m�sur�nd 15-20 cm, foarte rar 30 cm, scorpia de mare este un peste ghebos, acoperit cu pl�cute osoase pe cap, iar �n dreptul ochilor ap�rat de tentacule. Corpul s�u cafeniu pare stropit cu puncte negre, bine distincte pe toate �not�toarele. Tepii �not�toarelor sunt alimentati de secretia unor glande veninoase, care reprezint� arme temute de atac. Coloritul scorpiei de mare este variat, din cauz� c� are proprietatea de a-si schima culoarea (mimetism). Reproducerea are loc �n lunile mai-iunie. Este un peste f�r� importan�� economic�, deoarece carnea lui nu se consum� �n tara noastr�.
Trigla lucerna (L.) =rindunica de mare=
�n r�ndul pestilor marini, care prezint� o seam� de curiozit�ti, at�t ca �nf�tisare, c�t si ca obiceiuri, intr� si r�ndunica de mare. Ea ajunge p�n� la lungimea de 66 cm si greutatea de 3 kg. Are capul mare, ochii mari si bulbucati, iar corpul este butuc�nos �n partea anterioar� si subtire spre coad�. �not�toarea pectoral� are cele trei radii ventrale libere, asemenea unor gheare �ndoite, care �i permit s� se t�rasc� pe fundul apei. Din aceast� cauz� �not�toarele pectorale par niste aripi de r�ndunic�, de unde i se trage si numele. Corpul, acoperit cu solzi mici, este �mbr�cat �n culori frumoase: spatele brun-g�lbui, laturile rosii-brune sau verzui, iar abdomenul alb-g�lbui. R�ndunica de mare are aripioarele viu colorate cu diferite nuante: dorsala este rosie-brun� sau roz�, pectorala violet� cu pete roscate la exterior si verzuie sau albastre �n interior, iar ventrala si anala sunt de un roz-deschis. Coloritul viu si atr�g�tor situeaz� r�ndunica de mare �n r�ndul celor mai frumosi pesti din Marea Neagr�. Are o carne foarte gustoas�, dar fiind o specie rar� �n Marea Neagr� nu prezint� importan�� economic�.
Gobius ophiocephalus (Pall.) =guvidul de mare=
�n c�mpurile cu vegetatie bogat� de pe fundul marii tr�ieste Gobius ophiocephalus.. Spre deosebire de ceilalti guvizi, aceast� specie are corpul si capul mult mai comprimate lateral. Ochii sunt relativ mici si distanti. Coloritul general este brun sau cenusiu-m�sliniu, peste care se suprapune o retea caracteristic� de benzi neregulate. La baza �not�toarei caudale se observ� o pat� neagr�. Lungimea la care ajunge este de 25-28 cm. Aceast� specie de guvid marin era frecvent� �n lacul Sinoe �nainte de �ndulcirea lui. Aici se prindeau, �ndeosebi toamna, cantit��i mari de Gobius ophiocephalus. Azi nu mai prezint� importan�� economic�.
Huso huso =morunul=
Cel mai valoros peste al apelor noastre este morunull.El este considerat nu numai sturionul cel mai de pret, ci si gigantul pestilor din Marea Neagra, intrucit s-au pescuit exemplare de 1 500 kg greutate si 9 m. lungime. Acest adevarat urias al apelor are corpul ca un trunchi gros, alungit spre cele doua extremitati; capul lui este mic in raport cu corpul. Spre deosebire de ceilalti sturioni, botul morunului este scurt si moale.La exemplarele tinere el are forma triunghiulara , este ascutit la virf si acoperit cu scuturi tari, care nu cresc.La exemplarele mai virstnice aceste scuturi se ingroapa in piele, incit botul devine moale.De altfel, fenomenul de ingropare a scuturilor in piele pe masura inaintarii in virsta se petrece pe tot corpul morunului.Asa se explica de ce exemplarele virstnice au pielea lipsita de scuturi. La exemplarele tinere se observa 11-14 scuturi dorsale, 41-52 de scuturi laterale si 9-12 scuturi ventrale. Culoarea corpului este ,in general, cenusie, iar cea a abdomenului alba.Exemplarele pescuite in mare au o culoare mai inchisa, aproape neagra. Daca unele exemplare ajung la dimensiuni mari si greutati apreciabile, exemplarele pescuite obisnuit in fata gurilor Dunarii masoara doar 2-2,5 m. si cintaresc 40-80 kg. Morunul face parte din grupa pestilor care traiesc mult.Astfel, exemplarele de 1000 kg. au aproximativ 75 de ani.Maturitatea sexuala a morunului apare la virsta de 15-18 ani la mascul si 16-21 de ani la femela. O femela de 100 kg, in virsta de circa 20-25 de ani , poate depune 8 000 000 de icre.Icrele de morun sunt mai mari decit ale celorlalti sturioni, avind diametrul de 2,5-3 mm si culoarea cenusie
Gobius melanostomus (Pall.) =strunghilul=
Cel mai frecvent guvid din apele M�rii Negre este strunghilul. Fat� de ceilalti guvizi, are corpul ceva mai gros si mai �nalt. Botul lui este scurt, obtuz si foarte convex, iar coltul si istmul operculului sunt acoperite cu solzi. Coloritul general este g�lbui-deschis, stropit cu pete brune neregulate. La baza primei �not�toare dorsale se afl� o pat� neagr� evident�. �n perioada de reproducere, corpul masculilor se �nnegreste complet, de parc� ar fi �mbr�cat o hain� de nunt�. Chiar �n aceast� situatie ins� pata neagr� de pe aripioara dorsal� se poate recunoaste. Strunghilul tr�ieste �n zona litoral� a m�rii, pe fundul pietros, put�nd ajunge si �n apele salmastre ale Razemului, �ns� �n nici un caz �n apele complet dulci. Se hr�neste cu animale de fund si �n primul r�nd cu moluste. Creste p�n� la lungimi de 20-25 cm. Pescuindu-se �n cantit��i relativ mici, nu prezint� important� economic� prea mare.
Proterorhinus marmoratus (Pall.) =guvidie mica=
Acest peste mic de 7 cm, rar 10 cm, este indiferent fat� de salinitatea apei, asa �nc�t se �nt�lneste si �n apele dulci (b�lti, helesteie, p�raie m�loase). Are corpul si capul comprimate lateral, gura mare aproape orizontal�. N�rile -elemente caracteristice- sunt prelungite sub forma unui tub, care at�rn� deasupra f�lcii superioare. Pedunculul caudal este scurt, �nalt, comprimat lateral. Culoarea corpului este brun�-cenusie sau galben�, str�b�tut� de cinci benzi transversale foarte evidente. Nu prezint� importan�� economic�.
Trachinus draco (L.) =dracul de mare, dragonul=
Pe fundul nisipos al marii, in apropierea tarmului traieste dragonul sau dracul de mare. Acest peste, raspindit in apele Oceanului Atlantic care scalda tarmurile europene, cit si in Marea Mediterana, Marea Azov si Marea Neagra, nu depaseste ca lungime 30-40 cm. Capul umflat, cu botul scurt si ochii mari, bulbucati ii da o infatisare bizara.Prima inotatoare dorsala este formata din tepi veninosi, a caror intepatura este foarte dureroasa; ea produce umflarea puternica a locului intepat si, uneori, chiar moartea. Culoarea predominanta a corpului este cenusie-rosiatica, cu umbre galbene si albastre pe laturi, iar burta este alba. Se hraneste cu viermi, crustacee, pui de pestisi, mai cu seama, cu pui de calcan. De=a lungul litoralului romanesc se gasesc numeroase exemplare din aceasta specie pe care pescarii o ocolesc.
Uranoscopus scober (L.) =boul de mare=
Boul de mare este raspindit in marile care scalda tarmurile Europei; el traieste si in Marea Neagra, unde a venit din Mediterana. Numele de bou de mare se trage de la corpul sau umflat, prevazut pe cap cu niste prelungiri asemanatoare coarnelor de la vite. La infatisare seamana cu dracul de mare. Are insa capul ceva mai mare, buzele mai umflate si coloritul cenusiu-cafeniu, brazdat de dungi brune si albe. Un semn distinctiv al acestui peste ill constituie prima aripioara dorsala de culoare alba. Capul este invelit cu placi osoase. In mod obisnuit sta infundat in stratul de nisip sau de namol de pe fund si, fara prea mari eforturi, se hraneste cu pui de peste si viermisori. Explicatia este simpla: din gura ii atirna un filament, pe care pestisorii, crezind ca este vreo alga, se reped sa-l manince si cad prada amagirii. Boul de mare atinge lungimea de circa 30 cm. Reproducerea are loc vara (iunie-iulie).
Blennius sanguinolentus (Pall.) =corosbina=
Denumita popular corosbina, aceasta specieeste bine reprezentata in Marea Neagra. Corpul gros in partea anterioara, ingustat si comprimat lateral in cea posterioara, are oarecum, forma unui mormoloc de broasca. Unica inotatoare dorsala este foarte lunga, intinzindu-se din dreptul operculului pina aproape de baza inotatoarei caudale.Deasupra ochilor se afla o pereche de tentacule marunte, ramificate de la baza, ca o tufa. Obisnuit masoara 13,5-16 cm. Coloritul este verde sau cenusiu-verzui, iar pe burta galben. Pe spate si pe laturi este pigmentat cu pete albe-spalacite sau albe-galbui. Nu prezinta importanta economica.