PARTICIPAREA PUBLICULUI LA

IMBUNATATIREA CALITATII MEDIULUI MARII NEGRE

Educatia si activitatea de constientizarea publicului pentru luarea deciziilor sunt componente cheie ale oricarei strategii de conservarea naturii. Astfel, se poate obtine o sustinere dn partea publicului si o promovare a dezvoltarii durabile in regiunea Marii Negre prin imbunatatirea gradului de cunoastere si intelegere a problemelor de mediu, atat in randul populatiei cat si al turistilor.
Din 1990 un mare numar de activitati de educatie ecologica ca si multe campanii publice au fost conduse de ONG-uri. Totusi, inca multi oameni nu cunosc importanta conservarii capitalului natural. Mai multe aspecte referitoare la protectia mediului trebuie vehiculate de mass media si introduse in curriculum scolar la diferite niveluri.

Informatiile privind caracterul, starea si cauzele ce produc schimbari asupra mediului sunt elemente primordiale in definirea unor masuri eficiente de protectia mediului. Informarea cetatenilor asupra problemelor de mediu si a solutiilor lor este primul pas in constientizarea si participarera publicului in luarea deciziilor. Dreptul cetatenilor de a avea acces la informatiile de mediu este unul dintre cele mai puternice mecanisme de conservarea a capitalului natural. Cunoscand in mod real situatia, ulterioarele informatii primite pot fi evaluate cu mai multa eficienta si mai mult discernamant.
Conventia de la Arhus a adoptat urmatoarea definitie pentru informatiile de mediu: "orice informatie scrisa, vizuala, verbala, electronica sau orice alta forma de material despre starea elementelor mediului inconjurator, activitati sau masuri l ce pot afecta sau afecteaza mediul si starea sanatatii populatiei.
Grupurile sociale, ca si indivizii, folosesc comunicarea pentru a-si mentine identitatea si coeziunea, pentru a formula si transmite informatii si a-si strctura relatiile cu alte grupuri. O comunicare eficienta reprezinta parcurgerea in dublu sens a secventei: sursa (persoana, organizatie, institutie) ® mesaj/canal de transmitere ® receptor (persoana, organizatie, institutie). In realitate sunt multe variabile care influenteaza acest mecanism: nu exista o garantie ca receptorul va primi mesajul (expunerea selectiva a recepturului la informatie - ex.: nimeni nu poate citi toate ziarele), ca va remarca mesajul (perceptie selectiva - ex.: din zeci de postere afisate, o persoana poate observa doar o parte), ca va citi mesajul (atentie selectiva - ex.: nu se citesc toate articolele dintr-un ziar si nu se urmaresc toate emisiunile unui post de televiziune) si ca , in final, va fi de acord cu mesajul primit.
In conluzie, mesajul trebuie sa fie receptat, inteles si acceptat inainmte de a induce modificarea comportamentului. Intelegerea mesajului depinde de valorile, standardele, convingerile, interesele si cunostintele personale. Pot aparea diferente intre sensurile ce se vor a fi comunicate de catre sursa si intre interpretarile pe care le realizeaza receptorul.
Cele mai obisnuite modalitati de cmunicare se refera la transmiterea unidirectionala a informatiei (publicitate, popularizare, etc); informatia oferita ca parte unui dialog; educatie (proces de lunga durata de transmitere a cunostintelor, dar si a atitudinilor si valorilor). Transmiterea mesajelor legate de conservarea naturii se confrunta cu o serie de obstacole, cum ar fi: tendinta de a ignora individualitatea persoanelor si a grupurilor tinta, alegerea unor metode unidirectionale de transmitere a informatiei, in detrimentul cailor interactive sau comunicarea intre grupuri ce nu au aceleasi scopuri si obiective.

"Conservarea naturii" poate avea diferite intelesuri pentru diferite grupuri de aceea este preferabil sa se evite utilizarea unui limbaj de specialitate foarte strict, ca si transmiterea unor mesaje negative (ex.: interdictia totala de a patrunde intr-o arie protejata nu are in mod obligatoriu un efect favorabil pentru ca impiedica cunoasterea acesteia de catre oameni). Alegerea unor abordari instrumentale, precum campaniile publice ce constau doar in diseminarea informatiilor este mai putin eficienta decat dialogul direct si interactiunea intre grupurile interesate).

O comunicare eficienta depinde de cunoasterea cu exactitate a raspunsurilor la intrebarile:
¨ De ce vrem sa comunicam o informatie?
¨ Cui vrem sa comunicam acea informatie?
¨ Ce vrem sa comunicam ?
Dupa care trebuie sa decidem:
¨ Cum va ajunge mesajul la grupul tinta?
¨ Cand va fi tramsmis mesajul ?

Prin devoltarea unor programe coordonate de educatie ecologica si a unor strategii de educatie si constientizare a publicului larg se pot promova valori care sa sustina intelegerea importnatei conservarii naturii si descurajarea activitatilor incompatibile cu dezvoltarea durabila.
Actiunile la nivel national recomandate de planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra sunt:
1. Dezvoltarea, promovarea si realizarea de actiuni care sa imbunatateasca capacitatile de conservare si sa incurajeze formarea de atitudini de protejare a mediului inconjurator.
2. Utilizarea rolulului ONG-urilor in cadrul formularii planurilor si strategiilor nationale

Activitatile la nivel regional recomandate de planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra sunt:
3. Dezvoltarea de programe de pregatire in domeniul educatiei si constientizarii publicului
4. Dezvoltarea de strategii regionale de educatie si constientizare publica

Totusi, continua sa apara cantitati imense de deseuri pe plajele Marii Negre, specii pericliate de pesti se comercializeaza in piete sau in apropierea pescariilor, hartia reciclata este mai scumpa decat cea pentru care este folosit clorul, masinile sunt spalate pe plaji sau pe malul lacurilor, deseurile sunt arse, generand o poluare si mai accentuata a atmosferei, etc. protectia mediului nu este doar o problema a guvernelor ci o problema a tuturor, iar rezolvarea ei se gaseste in schimbarea comportamentului fiecaruia dintre noi.

In 1977 s-a desfasurat la Tbilisi, in Georgia, prima conferinta interguvernamentala pe tema EE la care au participat 66 tari. Aici s-au elaborat principiile, strategiile, obiectivele ce urmau a fi folosite in intreaga lume.
Recomandarile conferintei de la Tbilisi se refera la:
1. intelegerea mediului fizic si biologic si a rolului sau in determinarea dimensiunilor sociale, culturale, economice, etice ale societatii umane
2. educatia ecologica este rezultatul reorientarii diferielor discipline pentru a raspunde unor necesitati sociale
3. scopul EE este de a-i face pe oameni sa inteleaga natura complexa a mediului natural si construit
4. intelegerea fenomenelor ce caracterizeaza mediul
5. legatura EE cu viata concreta
6. sa se adreseze publicului larg, specialistilor din diferite domenii si grupuri sociale a caror activitate are impact asupra mediului.
7. EE sa se realizeze in sistemul educational, extrascolar si de catre mass media
8. EE sa fie legata de cunoasterea legislatiei, politicii, masurilor de control si decizie ale factorilor de conducere

Scopurile EE, conform conferintei de la Tbilisi sunt;
· Constientizarea problemelor de mediu din punct de vedere economic, social, politic, ecologic, etc
· Formarea de cunostinte, deprinderi, principii, atitudini, abilitati, capacitati de actiune
· Crearea de noi comportamente pentru indivizi, grupuri sociale si societate fata de mediu

Principiile care trebuie aplicate in realizarea EE sunt;
1. Considerarea mediului in totalitatea sa (natural, construit, tehnologic, social, economic, politic, etnic, cultural-istoric, estetic)
2. EE este un proces continuu
3. EE presupune o abordare interdisciplinara, holistica
4. EE necesita examinarea problemelor de mediu din punct de vedere local, national, regional, global
5. EE trebuie focalizata pe probleme de mediu actuale sau potentiale
6. EE planifica imbunatatirea calitatii mediului
7. EE utilizeaza o gama larga de abordari educationale directe sau mijlocite

In 1975 a inceput publicarea buletinului "Connexion" care are in prezent cititori in 150 tari. In '87 la Moscova a fost formulata "Strategia internationala de EE pentru anii '90" iar in 1993 UNESCO, UNEP si IUBS (Uniunea Internationala pentru Stiinte Biologice) au infintat o comisie pentru educatia biologica care-si propune printre altele abordarea problemelor legate de educatia pentru dezvoltarea durabila. Una dintre cele mai recente conferinte internationale a fost cea din '95 de la Paris pentru educatie si informare ecologica.

Educatia ecologica (EE) este definita de Asociatia Nord Americana pentru EE ca fiind un proces complex care vizeaza sa formeze cetateni ce cunosc si înteleg problemele mediului si care sunt capabili sa ajute la rezolvarea acestora.

Sistemul educational actual din România se caracterizeaza prin lipsa acuta a unei preocupari organizate, coordonate, sistematizate pentru problemele legate de EE. În ciuda faptului ca se vorbeste tot mai mult, în majoritatea domeniilor, despre abordarea ecologica a problematicii lumii contemporane, materialul bibliografic referitor la aceste aspecte, publicat în tara noastra este extrem de limitat.
De modernizarea învatamântului românesc depinde posibilitatea de a alege, în viitor, între un mediu curat si sanatos, un public informat si educat, care constientizeaza rolul sau în dinamica societatii sau un mediu degradat sub actiunea antropica si un public care ignora si este indiferent la aceste probleme.
Fiecare dintre noi vine pe lume cu un bagaj comportamental care se vadeste pe masura ce crestem. Pentru a nu se transforma în defecte, calitatile înnascute trebuie sa fie îndreptate catre ceea ce poate sa faca fiecare. Educatia ajuta ca aceste calitati sa iasa la vedere, iar învatatura aduce completarea necesara stiintei noastre, îmbogatindu-ne cunostintele acolo unde este necesar, fara a ne deforma însa ca persoana si ca viitoare personalitate
Educatia institutionalizata se face de cele mai multe ori sablon, la fel pentru toti. Nu se încearca depistarea, prin metode psihologice, a tipului de personalitate în devenire, care ar fi trebuit ajutat sa se desavârseasca. Iar învatatura este obligatorie pentru toti la fel, fara sa testeze dorintele, înclinatiile, pasiunile copilului sau tânarului.
O atitudine umana care sa protejeze natura are ca punct de plecare educatia. Un om care va proteja natura o va face pentru ca întelege aceasta, pentru ca este educat în acest spirit.
Mediul a fost prezent în programele de educatie dintotdeauna pentru ca oferea un bogat continut informational, ce poate fi utilizat pentru majoritatea disciplinelor scolare. Se poate considera ca multe aspecte ale naturii, de la cele estetice pâna la cele practice, care pot fi încadrate cu usurinta în domeniul EE, sunt regasite în lucrarile lui Aristotel sau J.J.Rousseau care subliniaza importanta integrarii omului, si mai ales a tânarului în natura, astfel încât sa se asigure o dezvoltare deplina a potentialitatilor sale bio-psiho-sociale.
De-a lungul timpului, EE a primit mai multe acceptiuni: studiul naturii, educatie în afara scolii, educatia pentru conservarea naturi, educatia pentru mediu, despre mediu, în mediu, prin mediu. Multi autori considera EE mai mult decât o disciplina scolara (chiar daca în unele tari apare ca o materie scolara obligatorie), cât si o pregatire pentru viata si un aspect al vietii în care tineri sa poata interveni prin actiune directa pentru a asigura o evolutie a societatii umane în compatibilitate cu mediul natural
Beneficiile introducerii EE în scoala, indiferent de modalitatea de aplicare aleasa, sunt evidente, atât pentru profesori, cât si pentru elevi, deoarece EE presupune mai multe avantaje:

Prezinta caracter de atractivitate pentru elevi, implicând aspecte actuale, critice, relevante.

• Permite o abordare interdisciplinara, ca si îmbinarea tratarii sectoriale a problemelor (pe discipline cum ar fi biologie, chimie, geografie) cu cea holista.
• Stimuleaza desfasurarea lucrului în echipa
• Contribuie la dezvoltarea creativitati si gândirii (prin identificarea si rezolvare problemelor).
• Încurajeaza participarea la actiuni sociale, civice concrete si luarea deciziilor în functie de valori morale conceptualizate.
• In crearea conceptelor se porneste de la crearea unai stari de conflict intre noile notiuni si cele aduse prin modelare, automatism, validare.

În acest context, pentru realizarea EE în scoala trebuie sa se parcurga mai multe etape: formularea scopurilor si obiectivelor educative, stabilirea continuturilor, alegerea mijloacelor si metodelor de învatamânt adecvate, stabilirea tehnicilor de evaluare.
Pornind de la recomandarile Conferintei de la Tbilisi, obiectivele EE pot fi structurate astfel:

• Sensibilizarea fata de natura si cresterea responsabilitatii la problemele de mediu prin informarea opiniei publice.
• Cunoasterea aprofundata a aspectelor esentiale ale mediului în totalitatea sa (natural, construit, tehnologic).
• Formarea de priceperi si deprinderi de observare, experimentare si cercetare.
• Formarea unei etici ecologiste (atitudini, principii, convingeri).
• Crearea de noi comportamente individuale, grupale si sociale care sa reflecte preocuparea fata de mentinerea calitatii mediului si capacitatea de actiune directa, concreta în luarea deciziilor cu impact asupra mediului.

Oamenii trebuie sa simta ca fac parte din natura si sa-si dezvolte simtul responsabilitatii fata de aceasta. De asemenea, ei trebuie sa aiba alternative si posibilitatea de a alege si trebuie sa fie penalizati pentru comportamente neadecvate fata de natura.
Primul pas trebuie fact prin educatia formala : educatia ecologica nu trebuie limitata la studiul stiintelor biologice. Educatia adultilor este necesar sa se focalizeze pe o mai buna intelegere a problemelor de mediu si a faptului ca practicile deztructive pentru natura sunt inacceptabile intr-o societate moderna.