1. Atmosfera si distributia stratului de ozon
2. Clorofluorocarbonatii
3. Descoperirea fenomenului
4. Efectele radiatie UV
5. Ce s-a facut pina acum
6. Bibliografie

Dupa cum ati vazut GEF se ocupa de patru tipuri de probleme.
Toate aceste probleme sunt probleme globale. Anii care au urmat conferintei de la Stockholm au aratat ca multe din problemele de mediu au dendinta sa devina probleme globale.
Asta se intimpla cind:

• -exista legaturi intre procesele fizice care opereaza la suprafata Pamintului (circulatia vintului, transferul de sedimente prin curenti, miscarea apelor de suprafata)
• -dimensiunea problemei este foarte mare si nu mai actioneaza la o scara nationala

Doua astfel de degradari ale mediului afecteaza in prezent intreg Pamitnul: depreciarea stratului de ozon si incalzirea globala.
Cunoasterea celor doua procese este diferita (mai completa pentru degradarea stratului de ozon) dar in ambele cauze masurile care trebuie luate afecteaza toate natiunile.

Structura atmosferei este urmatoarea:

• Troposfera (0-11km)-temperatura scade. Este stratul care afecteaza clima planetei
• Stratosfera (11-50km)-temperatura creste
• Mesosfera (50-80km)-temperatura scade
• Termosfera (80-140km)-temperatura creste

Troposfera este stratul care afecteaza clima planetei. In compozitia aerului ozonul ocupa numai 0.000002%. (90% din totalulde ozon din atmosfera se gaseste in stratosfera. Aici ozonul se foarmeaza prin reactia oxigenului cu radiatia UV (ultravioleta)
Sub actiunea radiatie UV molecula de oxigen se sparge in atomi de oxigen iar un atom de oxigen se uneste cu o molecula de oxigen formind molecula de ozon.
Asta se intimpla la altitudini intre 35 si 50 de km. Concentratia stratului de ozon variaza. Maximul este la 25 km deasupra Ecuatorului si la 15 km deasupra polilor.
Acest strat numit si scutul de ozon absoarbe cea mai mare parte a radiatiilor UV ale Soarelui, protejind in acest fel suprafata terestra de efectele nefaste ale radiatiilor UV. Absortia radiatiei UV genereaza caldura ceea ce explica cresterea de temperatura in stratosfera.
In anii 1970 zborurile de mare altitudine ale avioanelor, au ridicat pentru prima oara problema stratului de ozon. Oxidul de azot produs de aceste avioane reactiona cu ozonul distrugind scutul de ozon. Din fericire aceste zboruri au fost destul de rare si productia de astfel de avioane a incetat.

Clorofluorocarbonatii (CFC) au fost dezvoltati de USA in anii 1920 pentru a inlocui amoniacul si dioxidul de sulf ca gaz de racire . Au fost dezvoltati ca sa acopere cererea de gaze de racire, inerte chimic, necorozive si netoxice.
In principal au fost utilizate patru tipuri de CFC (CFC-11, CFC-12, CFC-22, CFC-113). compania care i-a produs initial a foat compania Du Pont. Mai tirziu cererea de CFC a crescut foarte mult fiind utilizati in sistemele de aer conditionat, sprayurile cu aerosoli, stergerea echipamentelor electronice. Productia de CFC a crescut continuu in USA si Europa pina in anii 1980. Se estimeaza ca 85% din productia toatala de CFC-11 si CFC-12 a scapat in atmosfera. Desi emisiile de CFC sunt mai puternice in tarile dezvoltate, datorita difuziei atmosferice toata planeta este afectata la fel. Datorita inertiei chimice a CFC practic toata masa de CFC va reactiona numai cu ozonul din stratosfera.

Efectul CFC asupra ozonului a fost semnalat prima oara de Molina si Rowland in 1974 in revista Nature. In 1995 ei impreuna cu Paul J. Creutzen au luat premiul Nobel pentru chimie. Ozonul din atmosfera a fost masurat sistematic din 1920. Masuratorile s-au facut cu spectrometre Dobson pentru ultraviolete.
A fost stabilita o retea internationala care s-a dezvoltat puternic dupa anii 1960, desi majoritatea determinarilor au fost facute intre paralelele de 30 si 65 grade latitudine nordica. Din 1970 au fost demarate masuratorile din sateliti (Nimbus-4 si Nimbus-7). de asemenea s-au facut determiniri din balon si din aeroplane.
Este acceptat unanim acum ca din 1970 pierderea in stratul de ozon este de 2-3% pentru latitudinile temperate.
In 1985 a fost descoperita o gaura de ozon in zonele Antarcticii care a atras atentia asupra crizei globale sia dus la promovarea unor eforturi internationale de rezolvare a crizei. In 1997 a aparut o gaura in stratul de ozon si deasupra Articii. In zonele temperate din emisfera nordica fenomenul este ciclic cu maxim iarna.

Efectele radiatie UV asupra oamenilor, plantelor si ecosistemului acvatic.

• Asupra oamenilor:-arsuri si cancere ale pielii, cataracte si alte boli ale retinei, suprimarea sistemului imunitar, agravarea incidentelor legate de bolile infectioase
• Asupra plantelor (toate speciile afectate la acelasi nivel):-scaderea fotosintezei, scaderea schimbului eficient de apa, scaderea suprafetei frunzelor
• Asupra ecosistemului acvatic:-reducerea ratei de supravietuire, reducerea productiei de fitoplancton, reducerea capacitatii reproductive la pesti, crabi, amfibieni sia capacitatii larvare.

Au avut loc mai multe intilniri internationale legate de problema straturilor de ozon la care au fost adoptate imortante acte normative:

• 1985 - Conventia de la Viena pentru protectia stratului de ozon, semnata de 20 de tari. Conventia indeamna tarile sa controleze activitatile care produc distrugetri stratului de ozon si de asemenea a initiat colaborarea internationala in directia cercetarii si schimbului de informatie
• 1987- Protocolul de la Montreal a stabilit un numar de masuri care au fost adoptate de semnatari
• Iunie 1990 - Intilnirea de la Londra a propus pina in anul 2000 renuntarea la producerea de CFC (11,12,113,114,115) si de haloni si reducerea productie la ceilalti.

60 de tari acre produc si consuma 90% din CFC au semnat conventia. Unele tari cum este SUA au anuntat din ianuarie 1996 renuntarea la fabricarea de CFC. Totusi CFC care exista in atmosfera va continua distrugerea stratului de ozon pina in 1998. Se asteapta o stabilizare a nivelului de ozon din 2000. Refacera stratului de ozon va fi lenta si probabil va dura o jumatate de secol.

Cei care doresc sa studieze mai aprofundat problema pot sa o faca pe Internet la urmatoarele adrese: Cea mai buna sursa de informatie este http://www.epa.gov/sunwise/index.html

Cei care doresc sa mearga mai departe pot studia siturile.

• http://afeas.org/ - alternative la CFCurile clasice
• http://www.epa.gov/ozone/index.html - situl Agentiei americane de protectia mediului legat de distrugerea stratului de ozon
• http://www.geocities.com/RainForest/Vines/4030/ - include grafice si imagini
• http://toms.gsfc.nasa.gov/ - http://www.ozone.org/ - ce s-a facut si ce se poate face