Caracterul eterogen al solurilor, relieful, conditiile climatice si hidrologice din delta au avut un rol major in utilizarea terenurilor in RBDD, si au condus la producerea unei game largi de bunuri si servicii (tabel) cu o valoare ce depaseste 16 milioane USD pe an (excluzand veniturile realizate in activitatea de transporturi si industrie).

Tabel 1. Principalele bunuri neindustriale si servicii produse in RBDD

• Cifre bazate pe date din 1993/1994 (probabil subestimate pentru cele mai multe produse)

Terenurile stufo-piscicole reprezinta suprafata cea mai mare din rezervatie (circa 57,6%) fiind in exclusivitate terenuri aflate in regim liber de inundatie, intalnite atat in zonele economice cat si in zonele tampon, incluzand bratele, garlele si canalele. Aceste terenuri sunt utilizate pentru valorificarea resurselor naturale - peste, stuf, papura prin pescuit industrial, recoltarea stufului, manuala sau industriala. Din punct de vedere al proprietatii, aceste terenuri sunt de domeniu public de interes national si in prezent activitatea de valorificare a resurselor principale prezentate mai sus se realizeaza de societati comerciale cu capital de stat sau privat.

Terenurile piscicole amenajate sunt reprezentate de zonele indiguite destinate productiei piscicole. Pentru piscicultura este amenajata o suprafata reprezentand circa 6,8% din suprafata totala a rezervatiei. Societatile ce administreaza amenajarile piscicole, desfasoara si activitatea de pescuit in unele bazine naturale, precum si activitate de recoltarea stufului. Din punct de vedere al proprietatii, aceste terenuri sunt de domeniu public de interes judetean, fiind in administrarea Consiliului Judetean prin societatile comerciale care le exploateaza.

Terenurile agricole, reprezinta 11,6% din suprafata totala a RBDD. Ca structura de folosinta cea mai mare pondere revine terenului arabil (58,3%) urmata de pajistile naturale (cca. 41,7%). Viile si livezile ocupa o suprafata neinsemnata (cca. 110ha), aceasta avand o raspandire mai larga pe loturile proprietate privata a locuitorilor, in vetrele satelor.

O caracteristica a terenurilor agricole din RBDD, care determina modul lor de folosinta si care a influentat in mare masura activitatile traditionale ale locuitorilor este ca ele se gasesc in proportie de peste 64% in incinte indiguite si desecate (poldere), iar restul, preponderent pajisti naturale sunt situate pe grindurile continentale, grindurile de mal ale retelei hidrografice interiare, grindurile fluvio-marine si sesul deltaic, in regim de libera inundatie.

O alta caracteristica a terenurilor agricole se refera la structura de proprietate asupra lor. In prezent 63,1% din aceste terenuri apartin domeniului public de interes judetean si sunt administrate societati comerciale cu capital majoritar de stat, cu profil agricol si un numar de alte societati si institutii cu activitate mixta aflate in subordinea Consiliului Judetean. Peste 29% (in exclusivitate pajisti) reprezinta domeniul public de interes local, in administratia primariilor si numai 8% (4403 ha) in proprietatea privata a locuitorilor.

Peste 36% din terenurile agricole si in mica masura alte terenuri neagricole sunt folosite pentru cresterea animalelor, care este o activitate traditionala a locuitorilor din RBDD.

Fondul forestier ocupa o suprafata de 226,9 km², din care 187,3km² paduri efective, iar restul 39,6 km² alte categorii de folosinta (terenuri destinate gospodaririi padurilor, neproductive sau scoase temporar din circuitul forestier)

Sub acest aspect ecologic si economic 139,9 km² (73%) sunt paduri cu functii de protectie, iar 50,4 km² (27%) paduri de protectie si productie.

Functia de protectie a padurilor din RBDD se realizeaza prin atenuarea extremelor termice, cresterea umiditatii, franarea vitezei vanturilor, reducerea evapotranspiratiei, purificarea aerului, filtrarea aluviunilor si reducerea colmatarii zonelor depresionare, protectia malurilor si a digurilor, asigurarea conditiilor de hrana, adapost, reproducere si evolutie fitogenetica pentru intreaga biodiversitate a acestui ecosistem.

Printre produsele accesorii ale fondului forestier este si vanatul. Desi sub aspect economic nu reprezinta importanta deosebita, sub aspect teritorial are o pondere importanta. In prezent sunt delimitate 14 zone de vanatoare cu o suprafata totala de 1434,9 km², din care 7% in fondul forestier, 37% in fondul agricol, 55% in zona stufo-piscicola si 1% in alte terenuri. Resursele cinegetice sunt relativ mari, dar valoarea lor este strict reglementata si urmarita de ARBDD, protectia acestui fond fiind una din preocuparile de baza.

Activitatea de turism in Delta Dunarii si in rezervatie ocupa un loc aparte in ansamblul activitatilor economice ce se desfasoara in aceasta zona. Desi este o activitate relativ noua, dezvoltarea sa relizandu-se in special in ultimile doua decenii, totusi aceasta devine importanta prin tendintele de dezvoltare datorita resursei peisagistice unice prin diversitate si bogatie precum si statutul nou de rezervatie a biosferei atribuit acestei zone. Turismul poate deveni astfel o componenta importanta a vietii si mijloc de emancipare. Numarul turistilor a cunoscut in ultimii ani o regresie serioasa, de la circa 140 000 in 1980 la circa 56 000, in 1991 si 25 000 in 1993 cu o usoara revenire in 1994. Aceasta situatie se refera la turismul organizat ce se practica in rezervatie.

Ca urmare a dezvoltarii acestor activitati economice, in zona rezervatiei au luat nastere si s-au dezvoltat numeroase asezari omenesti. Pe teritoriul rezervatiei sunt 28 de localitati rurale si un oras Sulina cu o populatie totala de 14 995 locuitori (1992). Aceste localitati sunt concentrate in cea mai mare parte in lungul bratelor Dunarii si ocupa suprafete reduse de teren datorita suprafetelor mici de terenuri neinundabile existente. Densitatea populatiei este de cca. 3,5 locuitori / km², raportata la suprafata continentala a rezervatiei.

Conform Statutului aprobat prin HG nr. 248/1994, rezervatia este impartita in trei categorii de zone functionale caracteristice rezervatiilor biosferei: zone cu regim de protectie integrala, zone tampon si zone economice.

Din suprafata totala a rezervatiei, de 5800 km² circa 8,7% (506km²) este reprezentata de zonele cu regim de protectie integrala. Numarul zonelor cu regim de protectie integrala este de 18, ce reprezinta esantioane foerte putin deranjate, reprezentative pentru ecosistemele naturale, terestre si acvatice din rezervatie:

In structura terenurilor din aceste zone ponderea cea mai mare o au terenurile permanent sau temporar acoperite cu ape (lacuri, mlastini, stufarisuri), padurile cu valoare ecologica sau stiintifica ridicata si/sau monumente ale naturii, terenuri emerse (grinduri fluvio-marine) care constituie habitatul unor specii de flora si fauna ce trebuie protejate.

Zonele tampon au fost stabilite in jurul zonelor cu regim de protectie integrala si in mare, in fata gurilor Dunarii si complexului Razim-Sinoe, pentru a asigura atenuarea impactului antropic asupra zonelor protejate fiind delimitate 13 astfel de zone: Zona tampon marina � 1030,0 km² si alte 12 zone:

Terenurile din zonele tampon situate in delta propriu-zisa, complexul lagunar Razim-Sinoe si lunca Dunarii pana la orasul Isaccea sunt permanent sau temporar acoperite cu apa.

Zona economica a rezervatiei are suprafata cea mai mare si cea mai diversa cuprinzand terenuri aflate in regim liber de inundatie, circa 70%, terenuri indiguite pentru folosinta agricola, piscicola si silvica, 25,5% si terenuri pe care sunt amplasate asezarile umane, sate si orase, 0,7%.

Terenurile amenajate si care au suferit fenomene de degradare datorita exploatarii indecvate au fost scoase din circuitul productiv fiind declarate abandonate. Aceste terenuri, a caror suprafata este de cca. 3,8% au fost propuse pentru renaturare prin lucrari de reconstructie ecologica.