Analiza apelor

teste semicantitative rapide

În programele internationale de monitarizare a poluãrii apelor se folosesc test-chiturii Merck, care au indicatii de folosire foarte simple, dar datele obtinute nu sunt foarte exacte.
În programele dobrogene se folosesc pentru oxigen Testul Aquamerk 1.11107.0001.,pentru determinarea fosfatilor testu Aquaquant 1.14449.ooo1 Phosphorus(VM), pentru determinarea nitritilor testul Merquant 1.10007.0001 pentru determinarea nitratilor testul Merckoquant 1.10020.001/1.10050.001 iar pentru determinarea amoniacului testul Amonium test Merckoquant 1.10024.0001.
Principiul metodei de analizã este pentru oxigen matoda Winkler cudeterminare volumetricã. Folosind unmod de lucru simplificat metoda se poate utiliza cu succes pentru determinãri semicantitative.
Pentru determinarea ionilor sulfurã nu existã testere rapide, nici pentru putrescibilitate.
Pentru amoniac se foloseste reactia cu reactivul Nesler care formeazã cu amoniacul un complex colorat în galben de iodurã de mercur-amoniu. Rezultatele obtinute sunt viciate de posibilitatea comparãrii culorii testerului cu scala de culori nu cu multe scãri de valori. Cantitãtile mici preconizate a fi gãsite în zonele de deversare nu intrã în posibilitãtile acestui test.
Nitritii determinati prin metode semicantitative folosesc acelas principiu de reactie ca so metodele clasice dar o metodologie simplificatã. Compararea culorii testerului în zona de reactie se face cu ochiul liber prin comparare cu o scarã de culori imprimatã pe hârtie. Rezultatele sunt semicantitative.
Nitratii sunt determinti prin reducere la nitriti cu un agent reducãtor, si apoi în prezenta unei solutii tampon acid nitritul este convertit în acid azotos care diazoteazã amine aromatice, care cuplate cu N1-naftiletilenamina vireazã în rosu. Având indicatii de utilizare simple testerul se introduce în proba de analizat si se comparã culoarea din zona de reactie cu scala tipãritã dupã un minut. Rezultatele sunt viciate de limitele scalei de culori si de faptul cã se comparã o zonã umedã cu o scalã tipãritã deci uscatã.
Determinarea fosfatilor se face prin determinare colorimetricã simplificatã, prin reactia probei acidulate cu vanadatul de amoniu. Se comparã si de aceastã datã cu o scala tipãritã prin suprapunerea imaginii umbrei pe care o lasã lumina ce strãbate cuva cu reactanti si probã cu o scalã tipãritã. Lucrul pânã în faza aprecierii rezultatelor este simplu dar aprecierea este viciatã de variatia cantitãtii de luminã folositã la citire probelor si de subiectivitatea analizatorului uman.
Dacã determinarea azotului ca amoniu ,nitriti sau nitrati se face foarte simplu cu tester de tip baghetã, permitând o bunã determinarte în limitele scalei a cantitãtii de poluant în probã., testu pentru exigen foloseste o metodã volumetricã simplificatã utilã elevilor pentru prelucrarea rezultatelor imediat dupã recoltare, testul pentru fosfati pune probleme de utilizare prin modul de citire a rezultatelor obtinute.
Cred cã s-ar impune o mai judicioasã alegere a chiturilor tinînd cont de cantitãtile ce se prelimineazã a fi descoperite în apele de analizat fie ele marine lacustre sau dulci.
Pentru determinarea salinitãtii nu se utilizeazã decât metode gravimetrice de laborator.