IW: LEARN

Curriculum


Marea Neagra
Misiune
Curriculum
Activitati
Echipa

 

Speciile de delfin din Marea Neagra

Dellfinii sunt incadrati sistematic in

  • Clasa Mammalia
  • Infraclasa Eutheria (euteriene)
  • Supraordinul Carnivora (carnivore)
  • Ordinul Cetacea (cetacee)
  • Subordinul Odontoceti
Subordinul Odontoceti cuprinde cetacee cu dinti, cu craniul asimetric (partea dreapta fiind mai mare), cu membre pentadactile,cu un numar mare de dinti in majoritatea cazurilor si cu o singura deschidere nazala la exterior. Odontocetele sunt impartite in sase familii.

In Marea Neagra traiesc trei specii de delfini si anume:

  • DELFINUL COMUN – Delphinus d
  • AFALINUL – Tursiops truncatus care fac parte din familia Delphinidae si
  • MARSUINUL – Phocoena phocoena incadrat de prof. dr. Al. V. Grossu in familia Phocenidae, iar de alti zoologi in familia Delphinida 

DELFINUL COMUN

Delphinus delphis

Clasa : Mamifere

Ordinul : Cetacee

Familia : Delphinidae

Genul : Delphinus

Specia : delphis si capensis

De-a lungul istoriei, delfinul comun a fost consemnat în arta si literatura. Recent s-a propus ca cele doua forme ale speciei, cel cu rostru scurt si cel rostru lung, sa constituie doua specii distincte.

Caracteristici morfolo-gice – delfinul comun este colorat, cu un complex de zig-zaguri sau cu un model de clepsidra pe lateral, delfinul comun cu rostru lung fiind colorat cu culori mult mai stinse. Cand sunt privite profilele celor doua specii de delfin comun, cel cu rostru scurt are cutia craniana mai bombata si întalneste rostrul într-un unghi mai ascutit, comparat cu cel cu rostru lung care are cutia craniana mai plata si care se întalneste cu rostrul într-un unghi mai mare.

Culoare - modelul coloristic al delfinilor este cel mai complex întalnit la cetaceele. Spatele este gri închis spre negru de la varful capului spre coada închizandu-se într-un V pe ambele parti sub înotatoarea dorsala. Partile laterale sunt gri deschis în spatele înotatoarei dorsale si galben-bronz în fata înotatoarei dorsale, formand un model de clepsidra. Abdomenul este alb. In jurul ochilor se gasesc cercuri de culoare închisa legate printr-o linie neagra care traverseaza capul prin spatele rostrului si o alta dunga de la falci pana la înotatoare.

Inotatoare - înotatoarea dorsala este triunghiular-curbata. Ea este ascutita si localizata în mijlocul spatelui si este de culoare neagra spre gri-deschis cu marginea neagra. Inotatoarele sunt lungi si subtiri si usor curbate sau ascutite, depinzand de pozitia geografica. Inotatoarea codala este ascutita la varfuri cu o mica crestatura în centru.

Lungime si greutate - delfinul comun poate ajunge la dimensiuni de 2,3 pana la 2,6 m si poate cantari pana la 135 kg. Delfinul comun cu rostru scurt este relativ mai greu si are înotatoarele mai mari decat cel cu rostru lung.

Hranirea se hraneste cu calamar si cu pestisori mici. Delfinii comuni au fost vazuti lucrand în grupuri pentru a aduna pestele în mici mingi. Ca multe alte specii de delfini, delfinul comun se foloseste de activitatea umana, hranindu-se cu pestele care scapa din navoade sau este aruncat de pescari.

Imperecherea si înmultirea - delfinul comun ajunge la maturitate sexuala la varsta de 3-4 ani, sau cand ating lungimea de 1,8 - 2,1 m. Puii au o lungime de 76 pana la 86 cm, perioada de gestatie fiind de 10 - 11 luni.

Raspandirea si migratia – delfinul comun este gasit în toate apele tropicale si temperate. Delfinul comun cu rostru lung este gasit mai mult în apele de coasta; cel cu rostru scurt este gasit în apele de larg si este specia care se gaseste cel mai mult în Pacific.

Caracteristicile etologice ( comportamentale ) - traiesc în grupuri de maximum 150 de indivizi. Viteza maxima este de 40 km/h. Sunt ihtiofage si vaneaza în grup. In Marea Neagra exista o populatie în sudul litoralului romanesc si alta în nord ( aceasta din urma sub influenta fluviului care se varsa în coltul de nord-vest al Marii Negre ). Sunt remarcati deseori jucandu-se în jurul navelor si chiar în jurul balenelor mari.

MARSUINUL

Phocoena phocoena relicta

Clasa : Mamifer

Ordinul : Cetacee

Familia : Delfinidae

Genul : Phocoena

Specia : Phocoena phocoena relicta

Caracteristici morfologice - este cel mai mic cetaceu din Marea Neagra.

Culoarea - variaza de la negru cenusiu pe partea dorsala la alb-gri pe flancuri spre abdomen.

Lungime si greutate - lungimea maxima pentru marsuinii din Marea Neagra este de 1,5-1,6 m (spre deosebire de marsuinii din Mediterana a caror talie atinge frecvent 1,8 m). Greutatea medie a marsuinului din bazinul pontic este de 43 kg.

Hranirea - ca si afalinele, marsuinii sunt ihtiobentofagi, hranindu-se cu pesti si nevertebrate (cambula, calcan, guvide, aterina, gasteropode).

Imperecherea si înmultirea - împerecherea începe în luna iulie si dureaza pana în octombrie; perioada de gestatie este de aproximativ 9 luni. Lungimea puiului la nastere variaza între 68-86 cm.

Raspandirea si migratia - marsuinii din Marea Neagra fac incursiuni primavara în Marea Azov, iar în perioada aprilie-mai în Marea Marmara de unde revin în septembrie. In noiembrie si decembrie, este întalnit în dreptul gurilor Deltei Dunarii. Grupuri razlete de Phocoena sunt întalnite la sud de Constanta pana la Costinesti, la adancimi reduse, în imediata apropiere a malului. Uneori intra în porturile maritime Constanta, Mangalia si Midia.

AFALINUL

Tursiops truncatus

Clasa: Mamifere

Ordinul: Cetacee

Subordinul: Odontoceti

Familia: Delphinidae

Genul: Tursiops

Specia: Tursiops truncatus

Afalinul este probabil cel mai cunoscut cetaceu, din cauza raspandirii sale largi în rezervatiile marine si centrele de cercetare. Delfinul mai este cunoscut si ca "Flipper" ( serialele de televiziune ). Aceasta specie este foarte flexibila în comportament.

Caracteristici morfologice - este un delfin relativ robust, de obicei avand un rostru scurt si butucanos, de aici si denumirea englezeasca de “bottlenose” ("delfin cu nasul ca o sticla"). Afalinul (ca si delfinii albi) are o mai mare mobilitate cervicala fata de orice alt delfin, pentru ca cinci din cele sapte vertebre ale gatului nu sunt sudate între ele cum sunt la delfinii oceanici. Are 18-26 perechi de dinti conici ascutiti, pe fiecare parte a falcii.

Culoare - culoarea acestui delfin variaza considerabil, dar, în general, acest delfin este de la gri-deschis pana la un gri-gresie pe partea ventrala, deschizandu-se pana la un gri-pal rozaliu pe partea dorsala. Toracele si portiunea dinspre coada sunt uneori patate.

Inotatoare - cea dorsala este înalta si curbata, aflandu-se aproape de mijlocul spinarii. Lobii înotatoarei codale sunt  lati si curbati, avand o crestatura mediana adanca. Aripioarele laterale sunt de marime mijlocie si ascutite.

Lungime si greutate - lungimea este de la 1,9 pana la 3,8 m greutatea de pana la 650 kg. Masculii sunt oarecum mai mari decat femelele.

Hranirea - comportamentul de hranire este divers, mergand de la eforturi coordonate de a prinde hrana, hranirea asociata cu pescuitul uman, pana la a urmari pestele în bancurile de pe fundul apelor. Un delfin adult poate consuma între 8 si 15 kg de hrana zilnic. Delfinul Tursiops se hraneste cu peste, calamari, crustacee.

Imperecherea si înmultirea - masculii ajung la maturitate sexuala varsta de 11 ani, femelele la 5-7 ani. Perioada de gestatie este  de 12 luni. Nasterea poate avea loc tot timpul anului, cu perioade de apogeu în unele zone în timpul primaverii si declinuri în altele. Puii sunt alaptati pana la varsta de un an (12-18 luni), si stau cu mamele lor pana la 3 ani, învatand sa prinda peste, precum si alte lucruri importante.

Raspandirea si migratia - delfinul Tursiops este raspandit în toata lumea, în ape tropicale si temperate, absent doar de la 45o înspre poli în ambele emisfere. Ei sunt frecvent vazuti în porturi, golfuri, lagune, estuare si gurile de varsare ale unor rauri. Se pare ca sunt doua ecotipuri: o forma de coasta si o forma de larg. Densitatea populatiilor pare sa fie mai mare langa tarmuri. Acum, studiile biochimice ne dau mai multe informatii despre relatiile în si între ecotipuri. In unele arii delfinii au zonele de habitat limitate; în altele, sunt migratori, în general ajungand foarte departe. Viteza pe care o ating este de 30 km/h, putand sa ramana în imersiune 15 min., timp în care îsi reduce pana la jumatate ritmul cardiac. Se orienteaza prin ecolocatie (emit ultrasunete - la fel ca liliecii). Au un simt tactil foarte sensibil.

Caracteristicile etologice (comportamentale) - bazat pe un numar de studii al populatiilor din apropierea tarmului, Tursiops pare sa traiasca în societati relativ deschise. Legatura dintre mama si pui si alte asocieri poate fi foarte puternica, dar indivizii pot fi vazuti de la o zi la alta cu o varietate de asociati diferiti. Marimea grupurilor este de obicei mai mica de 20 în apropierea tarmului; în larg au fost vazute grupuri de mai multe sute de indivizi. Mult din ceea ce stim noi despre biologia generala a delfinilor provine din studierea delfinilor Tursiops atat în captivitate cat si în libertate.

Statutul celor trei specii de delfini din Marea Neagra

Moratoriul referitor la vanarea cetaceelor din Marea Neagra  a fost adoptat în tarile din fosta URSS, Bulgaria si Romania în 1966, iar în Turcia în 1983.

Pescarii rusi si turci obisnuiau sa prinda un numar mare de delfini comuni în Marea Neagra pentru carne si ulei. Vanarea lor a fost interzisa dupa ce numarul lor a scazut foarte mult; exista mai multe rapoarte care sugereaza ca pescarii turci înca mai pescuiesc delfini, chiar daca sunt pe cale de disparitie.

  Pescuitul accidental, intruziile tehnice în mare (intensificarea traficului maritim, deversarile de petrol, manevre tehnice),vanarea ilegala si probabil, poluarea apei si restrangerea resurselor de hrana pot cauza perturbarea comportamentului, traumatizarea si chiar esuarea acestor cetacee.

 Toate cele trei specii figureaza în Cartea Rosie a IUCN-ului, iar statele riverane Marii Negre au interzis vanarea lor în scopuri comerciale. Delfinii din regiune sunt protejati prin conventiile de la Berna (Appendix II) si Bonn (Appendix II) si cea de la Washington (CITES - Appendix II). Din noiembrie 1996 sunt protejati si prin Acordul Multilateral privind Conservarea Cetaceelor din Marea Neagra, Marea Mediterana si Oceanul Atlantic (ACCOBAMS). Planul de actiune privind mamiferele marine al UNEP precum si Planul IUCN/SSC subliniaza ca populatiile de delfini comun si de afalini din Marea Neagra sunt periclitate.

Consideratii privind prezenta si mortalitatea delfinilor

la litoralul romanesc

Dintre tarile riverane Marii Negre, Romania are cel mai mic litoral, de circa 220 km. In plus, de-a lungul a circa trei patrimi de litoral (zona nordica) este dificil controlul delfinilor capturati sau esuati, din cauza dificultatii accesului.

Litoralul, prin pozitia sa, este locul unde se acumuleaza efectele poluantilor din teritorii vecine sau mai îndepartate. Acesta este un receptor al deversarilor emisiilor si reziduurilor nocive si toxice din: teritorii largi ale caror limite sunt greu de evaluat (surse de poluare “nepunctiforme”) si în special din teritoriul aferent bazinului hidrografic litoral (surse “punctiforme”) constand din guri de descarcare. In poluarea marina apele Dunarii joaca un rol semnificativ, aceasta transportand anual milioane de m3 de apa ce contin substante poluante de la sute de kilometri departare: metale grele, azotati si fosfati (nutrientii principali ai algelor unicelulare si care contribuie la generarea si întretinerea eutrofizarii). Aria de concentrare a surselor de poluare locale din zona costiera a Romaniei se întinde, în principal, pe directia N-S, între Midia si Techirghiol si pe directia E-V, a canalului Dunare-Marea Neagra, între Medgidia si Marea Neagra. Aceasta arie cuprinde cele mai importante surse de poluare, care provin de la principalele obiective economice din judetul Constanta. Este cunoscut faptul ca marea este receptorul tuturor deseurilor solide care sunt evacuate pe uscat. Deseurile lichide emise într-un loc pe uscat ajung indirect în mare, ori infiltrandu-se în panza freatica, ori fiind transportate de rauri si paraie în mare sau în lacurile litorale. Calitatea apelor marine reflecta într-o mare masura calitatea apei din zona apei de uscat. Zona de nord este dominata de aportul de substante nocive aduse de Dunare, dintre care se mentioneaza: substante în suspenie, metale grele, substante caracteristice activitatilor portuare, ape uzate menajere (detergentii, microbacteriile de origine fecala). Zona de sud este dominata de aportul de impurificare adus de porturi, industriile si localitatile de pe litoral.

Mamiferele marine, fiind pradatori aflati în varful piramidelor trofice,sunt indicatori ai starii de sanatate a ecosistemelor marine. Astfel, delfinii concentreaza metale grele (Cu, Zn, Co, Ni, Cd, Cr, Pb, Mn) si radioizotopi (137Cs). Petrolul (petele de la suprafata apei), H2S, Hg, policlorura de benzen, pesticidele determina aparitia unor leziuni tegumentare, pneumonie de aspiratie, leziuni ale rinichilor.

Daca adaugam la datele de mai sus mortalitatile datorate varstei, maladiilor si accidentelor, constatam ca numarul delfinilor disparuti a atins cote alarmante. In general maladiile mamiferelor marine pot fi clasificate în trei grupe distincte :

  • Boli infectioase cauzate de virusi, bacterii si ciuperci.
  • Boli parazitice cauzate de  variate specii de protozoare, celenterate, viermi si moluste.
  • Boli nespecifice cauzate de factori fizico-chimici si de malnutritie

Cercetarile efectuate de laboratorul de profil din cadrul Delfinariului au demonstrat prezenta unei cantitati mari de organoclorurate la un numar de delfini analizati în perioada 1993 – 1998 de catre d-na biolog Ligia Dima, cercetator în cadrul Complexului Muzeal de Stiinte ale Naturii. Vezi anexa 1. Gradul de contaminare al mamiferelor marine cu organoclorurate variaza în functie de gradul de poluare al habitatului (la cele din apele costiere fiind determinata o concentratie mai ridicata ).Efectele nocive depind de caracteristicile fizico-chimice ale fiecarui produs, iar pentru acelasi tip de produs, de specie, areal, particularitati nutritive.Contaminarea difera si în functie de anumite trasaturi individuale – stare fizica, fiziologica, varsta, sex. In general, animalele subnutrite acuza o mai mare sensibilitate fata de aceste noxe, datorita reducerii posibilitatii lor de stocare în tesutul adipos si drept consecinta, a depozitarii lor în structuri pretentioase(ficat, rinichi). Cuantificarea organocloruratelor din tesutul adipos subcutanat al exemplarelorde delfini a demonstrat o contaminare superioara a masculilor si a femelelor imature, comparativ cu cele mature cu mai multe parturitii. Populatiile celor trei specii de delfini care traiesc în Marea Neagra se gasesc în prezent  într-o stare critica. Chiar daca capturarea delfinilor a fost interzisa în Romania din 1966 populatiile lor au continuat sa scada numeric, mai ales ca rezultat al poluarii.

In deceniul 4 al secolului nostru numãrul delfinilor din Marea Neagrã era estimat la 1,5-2 milioane de exemplare.Pescuirea intensivã a delfinilor,în intervalul anilor 1938-1952,cand s-a atins cifra record de 135000-140000 de exemplare pe an si mediul advers creat ca urmare a deteriorãrii habitatelor a dus la scãderea considerabilã a stocului de delfini..La ora actualã numãrul de delfini este estimat a fi la cateva zeci de mii de exemplare.

S-a constatat si modificarea raportului numeric al celor trei specii de delfini din Marea Neagra: Delphinus delphis a dominat ca numar pana la începutul anilor `60, cand a fost înlocuit de Phocoena phocoena ajungandu-se ca în ultimii ani sa se constate ca suprematia apartine speciei Tursiops truncatus.

Phocoena phocoena este prezenta constant de-a lungul coastelor, astfel încat exista o posibilitate  destul de mare de-a ajunge accidental în plasele de pescuit, mai ales în zona de nord-vest, în lunile  martie-mai, o data cu aparitia bancurilor migratoare de pesti planctonofagi, cum ar fi sprotul si hamsia. Frecventa animalelor bolnave sau parazitate este mai  mare la Phocoena phocoena datorita preferintei pentru habitatele litorale, unde apele reziduale reprezinta un aport cvasi-permanent.

Delphinus delphis are ca habitat largul marii; se apropie de tarm din iunie pana în septembrie.

Profundele transformari ale apelor litorale sub impactul factorilor antropici (calitatea chimica, modificarea structurii calitative si cantitative ale planctonului si bentosului, instalarea centurilor de diguri paralele cu coasta) au perturbat deplasarea grupurilor sau exemplarelor de delfini în migratiile lor sezoniere si deci calitatea vietii acestora.

Bibliografie:

  • Bacescu, M. si Carausu, S. - Fauna Marii Negre
  • Caldwell, D.K. si Caldwell, M.C. - The world of the Bottlenose Dolphin
  • Dima, Ligia - Date privind etologia cetaceelor în conditii naturale  si de captivitate
  • Dima, Ligia  si Groparu, Georgeta – Observatii asupra prezentei organocloruratelor la delfinii din Marea Neagra 
  • Evans, W.E. - Common dolphin, white-bellied porpoise Delphinus delphis Linnaeus, Handbook of Marine Mammals
  • Heyning, J.E. si Perrin, W.F. - Evidence for two species of common dolphins (Genus Delphinus) from the eastern North Pacific
  • Klinowska, M. - Dolphins, Porpoises and Whales of the World : The IUCN Red Data Book
  • Leatherwood, S. si Reeves, R. - The Bottlenose Dolphin
  • Öztürk, Bayram, editor - Proceedings of the First International Symposium on the Marine Mammals of the Black Sea
  • dr. Petranu, Adriana, adunate de - Black Sea Biological Diversity (vol. IV).

 

  • Anexa 1: Concentratii ale O.C. în tesutul adipos subcutanat la delfini

Nr.

Crt.

Specia

Anul

Izomeri ai HCH

Lindanu

g HCH

S de metaboliti ai

Observatii

a HCH

b HCH

DDT. DDT total

1

Tursiops truncatus

1993

0,298

9,726

1,20

6,225

Mascul captiv Geo

2

Tursiops truncatus

1993

0,196

8,964

0,062

4,416

Mascul esuat

3

Tursiops truncatus

1993

0,184

8,220

1,041

5,224

Femela esuata

4

Tursiops truncatus

1995

0,157

7,232

0,275

1,021

Mascul esuat

5

Tursiops truncatus

1995

0,224

5,081

0,281

1,000

Mascul captiv Alex

6

Delphinus delphis

1995

0,023

3,216

0,131

0,937

Mascul albinos esuat

7

Phocoena phocoena

1996

0,328

6,037

0,432

1,425

Mascul esuat

8

Tursiops truncatus

1996

0,252

5,428

0,252

2,028

Femela esuata

9

Tursiops truncatus

1996

1,122

4,232

0,180

0,923

Pui ?

10

Delphinus delphis

1997

0,102

4,328

0,127

1,025

Femela esuata

11

Phocoena phocoena

1997

0,328

5,428

0,325

2,321

Mascul esuat

12

Phocoena phocoena

1997

0,521

6,125

0,483

1,978

Femela esuata

13

Phocoena phocoena

1997

0,483

5,928

0,321

2,321

Mascul esuat

14

Tursiops truncatus

1998

0,664

7,223

0,498

3,425

Mascul esuat

15

Tursiops truncatus

1998

0,498

6,888

0,602

2,806

Mascul esuat

16

Delphinus delphis

1998

0,528

5,932

0,631

2,031

Mascul esuat


Anexa 2

 


Home Cauta
Copyright or other proprietary statement goes here.
For problems or questions regarding this web contact florin@lefo.ro