Vila Tamara, actualul Internat scoala

Istoria scolii si a localitatii

 
Misiunea
Scoala
Istorie
Echipa
Proiecte

Curriculum

Un inceput

La 20 septembrie 1899, prin punerea pietrei de temelie a Hotelului Movilă, pe malul mării si a Băilor Movilă, pe malul lacului Techirghiol, lua nastere Statiunea balneară Movilă-Techirghiol prima statiune turistica a Dobrogei.. De-a lungul unui secol, pământul dintre Lacul Techirghiol si Marea Neagră, sub numele de Movilă Techirghiol, Carmen Sylva, Vasile Roaită sau Eforie, a trăit perioade mai bune sau mai rele.

Scoala a fost inima localitătii în toate perioadele evolutiei ei, iar oamenii scolii, prin munca lor, continuă de formare a tinerelor generatii au fost din cei mai activi locuitori ai orasului. La început a existat o scoală primară cu o singură sală de clasă. După donatia făcută de Societatea Movilă-Techirghiol în 1926 a început constructia scolii vechi din strada Alexandru Ioan Cuza. În 1956 Vila Tamara este cedată Consiliului Popular si devine Internat Scolar. În 1960 se începe constructia actualului liceu care este dat în folosintă la 1 octombrie 1961. Începând din 1969 Comitetul de părinti începe să strângă fonduri pentru extinderea scolii si construirea unei săli de sport. În 1972 este finalizată extinderea scolii care în cei 39 de ani de existentă, la început ca scoală medie apoi ca liceu de cultură generală, liceu real-umanist, liceu industrial sau grup scolar a dat peste 2700 de absolventi. Multi dintre ei sunt astăzi personalităti de marcă ale vietii culturale, stiintifice sau economice ale judetului si ale tării.

Dupa 1990 s-a pus problema unui nume pentru scoală. În urma unei consultări democratice a tuturor cadrelor didactice si a elevilor de la liceu s-a luat hotărârea ca scoala să poarte numele “Carmen Sylva”, Grupul Scolar “Carmen Sylva”.

De ce Carmen Sylva?

Pentru că acest nume poate da identitatea si personalitatea de care are nevoie o scoală si pentru că este o evocare a gloriei trecute a unui oras care în perioada interbelică a fost locul în care se regăseau elitele intelectuale, politice si culturale ale tării. Pentru că este numele unei personalităti a istoriei noastre care a făcut un scop al vietii din sprijinirea culturii si stiintei nationale si pentru că este un nume deosebit. Volumul de fată a fost conceput si publicat în acest moment aniversar, moment în care scoala îsi schimbă numele. Am fi vrut să fie si o monografie si un anuar al scolii. Dar pentru o monografie ar fi trebuit să lucrăm mai mult iar un anuar se cere a fi continuat. Am vrea să fie asa, dar vom sti dacă vom putea să o facem anul viitor. Acum ne-am gândit că cel mai bun nume pentru ceea ce vă supunem atentiei este “Incursiuni”. Ideea apartine doamnei profesoare Mihaela Postelnicu căreia îi multumesc si pe această cale. Căci ceea ce am reusit să facem până acum au fost doar niste călătorii în trecut, cu multe lacune si omisiuni si care se cer completate în timp. Prin acest volum dorim să facem cel putin două lucruri. Să reconstituim istoria localitătii atât cât a fost posibil în timpul scurt pe care îl avem la dispozitie si cât mai mult din istoria scolii. Ca să reusim acest lucru, am încercat să antrenăm în această muncă o mare parte a învătătorilor, profesorilor, elevilor si personalului didactic ajutător din scoală.

Am încercat prin investigatii în oras să adunăm cât mai multe documente si mărturii personale, să stăm de vorbă, cu cei care de-a lungul vietii lor au fost martori la transformările suferite de orasul Eforie si de scoala din acest oras. Am încercat să depistăm colectii particulare de documente, să descoperim în arhivele institutiilor din oras, documente care să ne ajute să-i reconstituim istoria. Nu a fost prea simplu, este un început si probabil că încă multe lucruri mai pot fi descoperite. Timpul nu ne-a permis să ducem prea departe investigatiile noastre, dar sperăm ca acest volum, pe care dorim să-l continuăm printr-un anuar, va fi continuat de generatiile care vor veni, cu sprijinul tuturor cetătenilor orasului. De-a lungul timpului învătătorii si profesorii scolii din Eforie Sud au fost preocupati de studiul istoriei localitătii noastre. Din păcate până acum nici una din încercările de monografie lucrate de cadrele didactice sau fostii elevi ai scolii, nu au fost publicate si o bogată experientă didactică s-a pierdut. Am încercat în prima parte a acestui volum să publicăm ceea ce am reusit să descoperim în timpul scurt pe care l-am avut la dispozitie.

Am încercat în primul rând să găsim monografia domnului învătător Ticu, despre care au povestit mai multe persoane, fosti învătători si profesori sau locuitori ai orasului, dar încercările noastre nu au fost încununate de succes. Nici familia, nici alte persoane din oras, nu au putut să ne pună la dispozitie această monografie. Se pare că două exemplare din monografie au rămas în fisetele primăriei în decembrie 1989, dar nimeni nu mai stie (sau nu mai spune) ce s-a întâmplat cu ele. În lipsa acestei monografii în cea de-a doua sectiune a lucrării, vom evoca personalitatea învătătorului Ticu. Prima încercare de monografie pe care am inclus-o în volum este cea a doamnei învătătoare Elena Toma, plecată dintre noi de curând si a cărei memorie dorim să o omagiem si pe această cale.

A doua încercare de monografie, intitulată “Orasul dintre ape”, apartine Danei Predulea. Absolventă a Liceului industrial mecanic Eforie Sud, în promotia 1986, Dana a absolvit Facultatea de Nave a Universitătii din Galati, apoi a predat doi ani istoria, în scoala noastră. În acest scurt răstimp, Dana a reusit printr-o muncă asiduă în Arhivele Statului din Constanta să contureze, o primă lucrare de această anvergura. O a treia prezentare legată de istoria interbelică a orasului este cea a Mihaelei Vintilă, care descrie unul din conflictele care au marcat istoria orasului, cel dintre Primăria Carmen Sylva si Societatea Movilă-Techirghiol. Am încercat în continuare să evocăm câteva din marile personalităti din istoria orasului, folosind documente, fragmente din literatură si mărturii ale fiilor orasului, Sever Movilă si Victor Climescu. Poate nimic nu poate contura mai exact viata unui oras decât un studiu demografic.

Prezentarea “Câti am fost câti am rămas...”, făcută de Alin Lupascu, student anul 4 la Academia de Studii Economice din Bucuresti, reuseste să contureze foarte bine problemele tercute si prezente ale statiunii. Tot Alin Lupascu a fost si coordonatorul sondajului de opinie realizat pe un esantion de circa 900 de persoane în localitatea noastră si care încearcă de această dată să creioneze viitorul localitătii. Părtile a doua si a treia a lucrării încearcă să descopere cât mai mult din istoria scolii, începând cu perioada interbelică pentru care s-au utilizat unele documente de arhivă si continuând cu perioada modernă. Sunt evocate cateva figuri de fosti învătători si profesori, idei legate de formele moderne de educatie pe care încercăm să le promovăm în scoală sunt prezentate cifre, liste si tabele. Suntem într-un an centenar. Pe 20 septembrie 1999 se vor împlini 100 de ani de la punerea pietrei de temelie a orasului, prin începerea constructiei Hotelului Movilă si a Băilor Movilă. 100 de ani nu înseamnă foarte mult. Ar trebui să regăsim în documente scrise toată această istorie, să putem stii cu precizie ce s-a întâmplat, unde si când s-a întâmplat, cine au foat actorii? Si totusi nu este asa de simplu. Două războaie mondiale si perioada nationalizării au sters multe documente din arhive, martorii oculari au decedat iar putinii pe care îi mai putem intervieva dintre cei bătrâni, au o memorie selectivă. Multi din ei se tem încă (De ce se tem oare? Sau ce isorie cumplită au trăit dacă încă se mai tem?). Relatează ce au trăit, dar evită să povestească toate detaliile. Putini vorbesc despre perioada legionară sau despre cea stalinistă deschis. Si totusi am reusit să descoperim multe documente si multe persoane interesate să ne ajute să descoperim trecutul.

Dar si unele care ne întrebau: Pentru cine si pentru ce vreti să faceti asta? Cine are nevoie să stie ce a fost? Cele doua planuri de parcelare si sistematizare ale statiunii, din 1898, aprobate cu decizia Prefecturii Constanta Nr. 7007 din 21 iunie 1898 si din 1922, aprobat de Consiliul Tehnic Superior cu Jurnalul Nr. 70 din 5 Mai 1922, dovedesc profunzimea judecătii celor care au ctitorit aici, pe malul marii, între lac si mare “Orasul dintre ape”. Planul din 1922, lotizase într-o viziune modernă, toată suprafata de teren a fostei mosii a lui Kogălniceanu, până aproape de Farul Tuzla. Este incredibil să vezi pe harta gândită în 1922, Cazinou cu galerie de plimbare, Săli de fizioterapie, Băi de nămol, Centru Sportiv, Sanatorii si Grădini Publice, Bulevarde cu scuaruri si unde? Acolo unde până acum nu s-a făcut decât agricultură. O viziune exagerată, o evolutie stopată? Timpul ne va ajuta să aflăm răspunsul. Multe lucruri necunoscute, multe dileme. Probabil cea mai mare. De când se numeste statiunea Carmen Sylva? Data de nastere a localitătii, ca oras este 1928, data de la care în oras a fiintat o primărie autonomă, dar există vederi cu stampila Carmen Sylva (sau Carmen Silva) care pot fi datate 1913 (în colectia Victor Nicolaie) iar una din hărtile de parcelare cu loturile puse în vânzare de pe proprietatea domnului Ioan Movilă are trecut numele Carmen Silva în paranteză, pe lacul Techirghiol. Harta are pe ea prima lotizare, deci este anterioară anului 1922. S-a numit lacul Techirghiol Carmen Silva, a fost o tentativă de schimabare a denumirii care nu a avut succes? Deocamdată este greu de precizat.

Pagina aceasta ca si volumul Incursiuni este un început. O provocare pentru elevi si profesori, pentru cetătenii orasului de ieri si de azi pentru autoritătile locale. O provocare la studiu si la investigare. Trebuie să încercăm să ne redescoperim si să ne asumăm trecutul. Trebuie să reîncepem să durăm, să construim.

MEDALIA JUBILIARĂ A STATIUNII BALNEARE MOVILĂ TECHIRGHIOL


În anul 1924, împinindu-se 25 de ani de la întemeierea statiunii balneare Techirghiol, fondatorul ei fiind Ioan I. Movilă, s- au initiat o serie de festivităti prilejuite de această aniversare, bătându-se si o medalie comemorativă. Medalia, confectionată din argint si din bronz, cu un diametru de 50mm, prezintă pe avers bustul fondatorului, Ioan I. Movilă, cu privirea înainte, având de jur împrejur între două cercuri concentrice legenda:

FONDATORUL STATIUNII BALNEARE MOVILĂ- TECHIRGHIOL*JOAN I. MOVILĂ*
Reversul medaliei înfătisează stabilimentul balnear, unde bolnavii se tratează cu băi de nămol calde, la baza căruia este imprimat textul:

XXV ANI DE LA ÎNTEMEIEREA STATIUNEI BALNEARE MOVILĂ- TECHIRGHIOL 1899-1924. 20 SEPTEMBRIE.
Medalia jubileului de 25 de ani de la înfiintarea statiunii balneare Movilă- Techirghiol ( metal aurit, argint, bronz 50mm). Gheorghe Buzdugan, Gheorghe Niculită, Medalii si plachete românesti, Editura stiintifică, Bucuresti, 1971, pag. 114, 265

Album fotografic

Carmen Sylva 100 de ani de existenta

 
Misiunea
Opinii si sugestii legate de web la florin@lefo.ro