| |
Histria
Intre centrele antichitatii calasice, atat de numeroase pe pamantul,
cu adevarat
incarcat de istorie al Dobrodei, de o atentie deosebita s-a invrednicit
si se
invredniceste, prin rezistenta numelui sau, Histria.
Situata pe malul lacului Sinoe(in antichitate, un golf al marii),
la o distanta de 65 km nord de Constanta, Histria reprezinta in
zilele noastre una din cele mai mari rezervatii arheologice ale
tarii, un obiectiv turistic-istoric esential, a carui intalnire
poposesc anual mii si zeci de mii de vizitatori romani si straini.
Sapaturile intreprinse aici inca din 1914, de catre savantul Vasile
Parvan si
continuate an de an, de numerosi arheologi, au scos la lumina straturile
succesive de cultura materiala ale celor aproape treisprezece secole
de viata a cetatii, dovedind, prin varietatea elementelor pe care
le prezinta, inaltul grad de civilizatie la care au ajuns aceste
locuri in antichitate.
Orasul, al carui toponim deriva din denumirea antica a Dunarii -
Istros - a fost
intemeiat catre mijlocul secolului al VII -lea i.e.n. de colonistii
greci veniti din Milet (cetate situatape coasta de vest a Asiei
Mici, in Turcia de azi).
Asezarea acestor colonisti aici, face parte dintr-un lung si complicat
proces istoric, a carui esenta consta in aceea ca, intre secolele
VIII-VI i.e.n., datorita nedreptei impartiri a pamantului si imposibilitatii
dobandirii mijloacelor de trai, mase saracite de oameni au plecat,
roind din locurile lor de bastina (Grecia continentala si insulara)
si au intemeiat zeci si zeci de asezari, in locuri mai prielnice,
pe tarmurile de azi ale Turciei, Bulgariei, Romaniei, Frantei, Italiei
si Spaniei, pana-n Africa de nord, in Egipt.
In ce priveste asezarile (denumite, putin impropriu, colonii) intemeiate
pe malul de vest al Marii Negre(Histria, Tomis-Constanta si Callatis-Mangalia)
grecii de aici au intrat de la inceput, in relatii stranse cu populatia
bastinasilor traco-geti, aflati catre acea vreme, pe pragul trecerii
la noi forme de viata sociala, caracterizate tocmai printr-o divizare
din ce in ce mai marcata a paturilor imbogatite de cele sarace.
Dupa dezmembrarea statului lui Burebista, asasinat in anul 44 i.e.n.,
oligarhia din Histria, slabita de framantari interne, va accepta
cu bucurie noua stapanire romana, impusa in Dobrogea de catre generalul
Licinius Crassus, care i-a infrant pe dinastii locali Dapyx, Rolex
si Zyraxes intre anii 29 si 27 i.e.n.
In acest fel, la sfarsitul secolului I i.e.n., se incheie o etapa
importanta din istoria Histriei (aceea in care cetatea dusese o
politicda de sine statatoare, potrivit intereselor sale largi sau
mai circumstantiale realitatilor locului) so incepea alta, la fel
de importanta insa si bogata in implicatii economice, sociale si
politice: Roma isi stabilea granita de nord est pe linia Dunarii,
iar teritoriile dintre acestea si mare, vor purta, pentru sase secole
de-acum incolo, pecetea marelui lor cuceritor.
Istoria Histrie in secolul I e.n. ne este cunoscuta mai ales prin
documentul scris pe piatra la data de 25 octombrie anul 100 e.n.,
document descoperit de Vasile Parvan in anul 1914 si cunoscut sub
numele de "Horothesia" (in traducere insemnand Hotarnicie).
Sapaturile arheologice au precizat in partea de nord, la circa 400
m de zidul
romano-bizantin de aparare, un zid de incinta lucrat din piatra,
dotat cu tunuri de aparare, ridicat de locuitorii orasului la sfarsitul
secolului I e.n. sau la inceputul secolului al II lea e.n.
|
|
