| |
Dobrogea in secolele 1-3
Istoria Dobrogei se deosebeste intr-o oarecare masura de istoria
Daciei
romane.Intrata mai devreme sub stapanirea Romei, in urma anexarii
ei la provincia Moesia, Dobrogea va continua sa faca parte integrata
din Imperiu pana in anul 602.Asadar, aici relatiile sclavagiste
se mentin vreme indelungata.
Bastion dominand campia munteana , Dobrogea avea o mare insemnatate
strategica.Imperiul a inzestrat-o cu numeroase trupe, iar linia
Dunarii a fost intarita cu castre .Un rol de frunte in sistemul
militar roman di Dobrogea il avea si Flota Dunareana.
In epoca romana, coloniile grecesti de pe tarmul apusean al Pontului
Euxin isi pierd cu totul vechea indepoendenta dar isi pastreaza
autonomia interna.Ele se grupeaza, impreuna cu trei colonii de pe
litoralul de astazi al Bulgariei, intr-o comunitate cultural religioasa
cuprinzand sase orase . Capiatala uniuni se afla la Tomis. Rostul
acestei Institutii era consolidarea stapanirii romane in terotoriul
de curand cucerit .Oligarhia cetatilor grecesti avea tot interesul
sa existe in Dobrogea o stapanire sclavagista puternica.In schimbul
colaborari I oligarhiei elene ,Roma lasa cetatilor pontice autonomia
interna si le acorda o serie de avantaje economice.E fireasca ,
in aceste imprejurari, inflorirea economica a coloniilor Histria
, Callatis si mai ales Tomis in secolul II e.n
Autohtonii geto-daci, care formau majoriatea populatiei Dobrogei
, sunt mentinuti, in genere intr-o stare de in ferioritate economica
si juridica ; exista dovezi despre care confiscarea pamanturilor
unor comunitati geto -dace si trecerea lor in stapanirea unor comunitati
de colonisti .Numarul mare al colonistilor Romani si situatia lor
dominanta permit romanizarea in teriorului Dobrogei , litoralul
ramanand insa in buna parte grecesc.
Viata economica a Dobrogei in sec. I-III ne ofera un tablou asemanator
celui din Dacia romana. Progresul fortelor de productie determina
dezvoltarea agriculturii, a mestesugurilor si a comertului. Se exploateaza
intens piatra de constructie si zacamintele de fier si arama; in
toate orasele dobrogene(ba poate si in anumite sate) exosta ateliere
metalurgice si de olarie. La dezvoltarea comertului contribuie,
ca peste tot, reteaua de drumuri strategice construite de romani.
Apar doua orase noi:
Troesmis (Iglita) si Tropaeum Traiani (Adamclisi), care primesc
rangul de
municipium in veacul al II-lea. Clasele sociale sunt cele obisnuite
in Imperiu.
Spre deosebire de Dacia anilor 106-271, unde viata culturala purta
amprenta
romanitatii occidentale, in Dobrogea ea are un caracter greco-roman,
orasele
grecesti de pe litoral ramanand in continuare principalele centre
culturale. Cel mai remarcabil monument al artei romane din Dobrogea
si din intreaga zona a Dunarii de Jos este insa trofeul inaugurat
de Traian in anul 109, care a dat numele(Tropaeum Traiani) orasului
format in apropiere. Avand 95 m in circumferimta si peste 20 m inaltime,
fiind impodobit cu reliefuri care infatiseaza scene de lupta, marsuri,
prizonieri etc., monumentul de la Adamclisi celebreaza victoriile
lui Traian la Dunare in timpul primului razboi cu Decebal.
Nevoile de trupe pentru razboaiele marcomanice (166-180) au slabit
apararea liniei Dunarii. Profitand de aceasta imprejurare, costobocii,
neam dacic locuind pe ambele versante ale Carpatilor nord-estici,
trec Dunarea in anul 170, devasteaza Dobrogea si ajung in Grecia.
Situatia se inrautateste in sec. al III-lea, care reprezinta o adevarata
vreme de criza pentru stapanirea romana asupra Dobrogei. Atacurile
“barbare” se succed la intervale foarte mici; deosebit
de puternice sunt incursiunile gotilor de neam germanic si ale carpilor
de neam traco-dacic, acestia din urma locuind in Moldova centrala.
|
|
