| |
Relieful dobrogean
RELIEFUL se defineste ca totalitatea neregularitatilor scoartei
terestre ce imbraca Terra.
Relieful Dobrogei este din punct de vedere al componentelor unul
complex,
deoarece are podisuri(fostii munti Hercinici),depresiuni, chei (Cheile
Dobrogei), litoral(litoralul Marii Negre), delta (Delat Dunarii),
suprafete
intinde-campii,locuri desertificate.
In cadrul subprovinciei ponto-danubiene, ansamblul fenomenelor fizico-geografice
pune in evidenta aspecte foarte variate.Dobrogea se detaseaza ca
unitate cea mai bine conturata prin prezenta Dunarii si Marii Negre
.Din punct de vedere al reliefului, Dobrogea se imparte in:
1. Dobrogea de nord.Cunoscuta in literatura de specialitate si sub
numele de
Dobrogea muntoasa(de orogen) este constituita din horstul dobrogean
(Dobrogea hercinica) si Dobrogea antesiluriana, un compartiment
al sistemelor caledonice si hercinice din paleozoic , antrenat in
miscarile chimerice din mezozoic, dar nu strain de eforturile orogenice
din mezocretacic.Sub actiunea indelungata, cu intensitati variate,
dar continua a agentilor modificatori interni si externi, aceste
vechi sisteme muntoase au fost reduse la stadiul de peneplene si
campii, cu martori de eroziune presarati din loc in loc, care confirma
pe deplin existenta altor aspecte din istoria
dezvoltarii lor.
2. Dobrogea de sud sau Dobrogea de platforma.In totalitatea ei reprezinta
o unitate de platforma structurala, larg dezvoltata, cu fragmentare
pronuntata, realizata pe un fundament de sisturi cristaline si sisturi
verzi.Miscarile de tip bascula din pliocen si cuaternar au determinat
ondularea formatiunilor geologice de suprafata, fapt reflectat in
unele aspecte de relief.Problema limitei dintre aceste doua tinuturi
a fost mult discutata , deoarece limita fizico-geografica nu se
suprapune limitei geologice.Dobrogea de nord vine in contact cu
Dobrogea de sud, sub raport geografic, pe o zona unde se impletesc
caracterele proprii acestora, aproximativ pe directia localitatilor
Topalu-Navodari.
3. Dobrogea maritima reprezinta cel mai complex tinut dobrogean
sub aspect
morfo-bio-pedologic, la care se mai adauga particularitati climatice,
unice de pe intinderea tarii noastre, caracterizate mai ales prin
conditiile de insolatie deosebit de favorabile curei heliotermice.
Trebuie insa sa mentionam ca toate aceste trei tinuturi s-au dezvoltat
pana la un moment dat pe un fond comun; ca atare, unitatea lor rezulta
din unitatea de geneza, dar dezvoltarea lor intr-o faza ulterioara
s-a facut pe directii diferite fapt care le-a imprimat si o serie
de caractere aparte.
Incadrarea Dobrogei maritime si relatiile ei cu celalalte unitati
limitrofe.
Intregul litoral romanesc al Marii Negre se intinde pe o distanta
de 245 km intre gura Musura a bratului Chilia si Vama Veche.Dobrogea
maritima propriu-zisa o definim ca extinsa la nord pana la bratul
Sf. Gheorghe, iar la sud pana la granita cu Bulgaria.
Cu privire la limita de nord se impune insa o precizare : nu putem
sa spunem ca sectorul estic al bratului Sf. Gheorghe, de la Mahmudia
la mare , separa distinct doua unitati morfologice, Dobrogea lacustra
de Delta Dunarii, deoarece aspectul campiei aluvio-deltaice cu aceleasi
caractere se continua si la sud de acest brat pana la marginea lacului
Razim; insa datorita faptului ca zona Dranovului ocupa o pozitie
frontala fata de podisul deluros al Tulcei , o consideram atasata
Dobrogei maritime.
La vest, spre Dobrogea continentala, limita prezinta mai multa complexitate;
ea este marcata printr-o usoara denivelare morfologica si diferentiere
stratigrafica in unele locuri, la care se mai adauga diferentieri
de ordin bio-pedo-climatic.Se pune in evidenta, mai ales, extinderea
influentelor generate de conditiile maritime.
Limita de vest se desfasoara intre localitatea Mahmudia si localitatea
Cotul Vaii, iar trecerea intre Dobrogea maritima si Dobrogea continentala
se face sub forma unui plan de racord usor inclinat si cu o latime
variabila; in general latimile din est, sub 100m, apartin Dobrogei
maritime.
Aceasta limita se poate urmarii pe directia : Mahmudia, est dealul
Bestepe(242m), est Movila Cerdacului(130m), dealul Imalac(118m),
dealul Stanca Mara,dealul cu Cununa(204m), vest localitatea Agighiol,
est dealul Utu , vest localitatea Zebil, prin partea estica a dealului
Denistepe(266m), de pe localitatile Turda,Mihai Bravu,Babadag,Enisala,
est dealurile Caramanchioi-Eniceri,est Ceamurlia de sus, dealul
Hamangia, localitatile Mihai Viteazu, Cogealac, Sacele,M. Kogalniceanu.
Pana aici, Dobrogea maritima-in care se dezvolta o campie neconsolidata
pe
deplin-vine in contact cu Dobrogea de nord.O serie de prelungiri
ale orogenului dobrogean, sub forma de pinteni cu altitudini de
peste 100m sau chiar 200m, inainteaza in zona lacustra.
Pe vaile largi(Taita,Slava si Casimcea), campia litorala se insinueaza
in masa de orogen, legandu-se cu unele depresiuni interioare.Pe
zonele de contact profilul transversal al vailor, care se dirijeaza
spre mare, se deschide foarte mult si aici sunt localizate o serie
de lagune(Tasaul,Nuntasi,Istria).
De la Murfatlar spre limita de sud este mai putin evidenta sub raport
morfologic si trece pe directia localitatilor:Baraganu,Topraisar,
Amzacea, pana la Cotul Vaii.
In general pe aceasta limita Dobrogea maritima se pune in contact
cu Dobrogea de sud si corespunde in linii mari cu izohipsa de 100m;
inaltimile sub 100m apartin Dobrogei maritime, iar cele peste aceasta
cota, Podisului Dobrogei de sud, astfel ca cea dintai apare ca o
treapta celei de a doua, cu care sub raport structural este organic
legata.
Prin ansamblul caracterelor proprii , Dobrogea maritima apare ca
un tinut de
tranzactie ; dar ea isi defineste unitatea si diversitatea calitativa
prin conditiile
generate de interferenta uscat-mare, cu actiuni dirijate de pulsatiile
neo-tectonice.
|
|
