| |
Dobrogea
"Gratie asezarii sale la tarmul marii,
Dobrogea este cea dintai provincie romaneasca, ce intra in lumina
istoriei, ea fiind unul din leaganele poporului roman si anume,
unul dintre cele mai bune." (Constantin Bratescu)
Dobrogea se afla in sud estul Romaniei .Datorita asezarii sale geografice
si anume pe tarmul Marii Negre putem spune ca este cea mai importanta
parte a Romaniei.
Litoralul Marii Negre reprezinta o zona cu latime variabila, in
care se intalnesc
fenomene complexe si procese din cadrul celor doua mari domenii
vazute in
dezvoltarea lor istorico-naturala- domeniul marin si continental-
si nu o simpla linie litorala, de tarm cu functia de limita a uscatului
spre apa marii.
Caracterul favorabil asezarii Dobrogei este pus in evidenta de
prezenta Dunarii de Jos pe doua din laturile sale si mai ales de
largul ei acces la Marea Neagra. Daca raportam Dobrogea numai la
aceste doua elemente ale asezarii ei, ne putem da seama de originalitatea
pe care o prezinta pozitia ei in cadrul teritoriului tarii noastre.
Calea Dunarii da posibilitatea stabilirii unor legaturi putin costisitoare
cu statele din estul, centrul si apusul Europei.
Fatada maritime desfasurata pe o lungime de 245 km- intre bratul
Chilia la nord si localitatea Vama Veche la Sud, creeaza avantaje
deosedite in ceea ce priveste transportul maritim.
Pozitia spatiala in cadrul teritoriului tarii noastre a inlesnit
popularea Dobrogei- mai ales a zonei de litoral- din timpuri foarte
indepartate.
Ocupatia otomana si starea de permanenta neliniste si framantari
care i-au urmat, au abatut pentru o vreme rosturile Dobrogei. Dobrogea
era o provincie bogata in produse, cu numeroase centre comerciale
si mestesugaresti, in masura sa contribuie nu numai la aprovizionarea
Istambulului, a cetatilor marginase si a armatelor expeditionare
otomane, ci si la schimburi cu alte europene.
In nord existau paduri cu mult mai intinse decat cele care au ramas
epocii moderne, unele de stejari din care se taiau copaci pentru
constructia corabiilor, altele de tei.
In aceasta imparatie a naturii, traiau intr-un echilibru constant
de secole animalele campiei si padurilor, incat starneau uimirea
calatorilor si indemnau pe sultani, in trecere catre campurile de
lupta, sa se desfete incercandu-si indemanarea de vanatori.
Campia dobrogeana era acoperita cu holde de grau, mai si ovaz, iar
Tulcea era ca un targ impodobit cu gradini de zarzavat, pomi roditori
si culturi de canepa.
Turme de vite si de oi pasteau iarba suculenta siaromata a nesfarsitelor
pasuni,
ducandu-se faima cailor si oilor dobrogene.
Pentru mult timp, Dobrogea a fost renumita pentru caii sai de rasa,
mici si buiestrasi, foarte iuti si rezistenti, pretuiti de turci
mai ales pentru performantele asemanatoare celor arabi, fiind socotiti
drept cei mai buni din Turcia europeana.
Dobrogea a ramas vestita in capitala sultanilor si pentru mieii
si berbecii sai, care, in afara de lana de buna calitate si branza
de oaie, ofereau o carne delicioasa in care trecusera aromele ierburilor
sarate din apropierea marii.
Nu mai putin cautate erau produsele agricole si ale viticulturii
dobrogene, ambele practicate de poporul roman si de stramosii sai.
Vinurile dobrogene, acrisoare dar parfumate si placute, erau cautate
in tarile
crestine invecinate.
Fara urma de indoiala este faptul ca de cand exista Dunarea si
marea, oamenii
apelor au practicat aici pescuitul acelor specii care si-au capatat
celebritatea in toata lumea europeana.O parte insemnata din produsele
pamantului, padurilor si apelor era prelucrata de catre mestesugari
locali in intreprinderi sau pur si simplu, in gospodariile agricultorilor
si pescarilor.Cu exceptia zonei impadurite din nord, locuitorii
le-au lipsit elementele naturii care usureaza si viata omului: lemnul
si apa.
Drept combustibil si iarna si vara era folosit tizicul, iar pentru
a obtine pretioasa apa, uneori salcie si dezagreabila, locuitorii
sapau puturi adanci de 70-80 pasi, de unde scoteau apa in burdufuri
de piele de bou, cu multa osteneala, cu ajutorul unei roate orizontale
actionata de cai si magari.
Prin pozitia geografica, Dobrogea a indeplinit un rol important
atat in comertul de tranzit, fiind vorba aici de o adevarata vocatie,
cat si cu propriile sale
produse.Produsele tarilor romane erau aduse pe Dunare,cu barcile,
pana la Sulina ori in porturile dobrogene Constanta si Vama de unde,
pe corabii, strabateau Marea Neagra la Constantinopol si de aici,
pe Marea Egee, Mediterana si Adriatica, spre Ragusa, Ancona si Venetia.Desigur
ca, pentru progresul general al Dobrogei au conlucrat o serie de
factori in special deschiderea navigatiei pe Dunare pentru unele
tari europene precum si interesul lumii apusene pentru fructificarea
capitalurilor in aceasta parte a e.
|
|
