| |
Traditii si obiceiuri
Ursitoarele. . .
Prin unele parti ale Dobrogei batranii spun ca exista trei Ursitoare,
care traiesc laolalta intr-o casa, ingrijindu-se de "candelele"
vietii omenesti. Un lucru important de precizat este faptul ca acestea
se hranesc cu carne pe care o fura. Obisnuiesc sa coboare in casa
pe hornul acesteia, pentru a veghea la capataiul nou-nascutului
impreuna cu mama copilului. In zona mai nordica a Dobrogei, a treia
seara dupa nastere, mama copilului pune pe masa paine, sare, malai,
o jumatate de sticla de vin, doua lumanari si cateva fire de busuioc,
si l;e lasa asa pentru ca Ursitoarele sa aiba cu ce se ospata. A
doua zi, moasa este cea care ia aceste bucate. Tot in aceasta zona,
moasa trebuie sa viseze in aceasta noapte pentru a-I putea talmaci
viitorul pruncului nou-nascut. Dupa unele credinte Ursitoarele se
numesc: Ursitoarea - care
este cea mai mare dintre ele, fiind cea care tine fusul si furca,
Soarta - cea care-I prezice destinul pruncului si Moartea, cea care
curma firul. Uneori se spune ca acest fir este dat de catre Dumnezeu
Ursitoarelor, iar acestea trebuie sa il puna pe pamant, asezand
pe el toate intamplarile pe care le va avea omul si de la care dansul
nu se va putea abate cu nici un chip. Mai toate popoarele cum ar
fi sarbi, cehi, albanezi, rusi, croati, sloveni detin cate o denumire
pentru Ursitoare , desi traditiile sunt cu totul diferite, in functie
de istoria poporului respectiv.
Despre noroc . . .
" Norocul fiecarui muritor traieste intr-o lume, o lume a noroacelor.
Cand se naste omul, acolo I se naste si norocul lui, cat traieste
omul ii traieste si norocul, pana la moarte, cand se sting amandoi."
Din mos-stramos si in regiunea Dobrogei se considera ca:
- Sunt norocosi cei ce vad in noaptea Ajunului deschizandu-se cerul;
- Este norocos cel caruia ii ploua la nunta;
- Cel care are mai multe cuiburi de randunele la casa;
- Cel caruia ii iese par alb prea de timpuriu;
- Cel ce are pecingeni;
- Cel ce are doi colaci in crestetul capului, adica parul rasucit
in doua parti, in chip de cruce;
- Cel ce se trezeste dimineata cu fata in sus, sau doarme cu mainile
peste cap;
In seara de Sfantul Vasile se pun afara , pe prichiciul ferestrei,
atatea coji de ceapa, menite pe numele celor din casa, cati insi
sunt in casa. In fiecare coaja de ceapa se pune cate putina sare
si asa se lasa pana a doua zi, cand se cauta ca sa se vada in care
coaja este mai multa apa sau in care s-a umezit sarea prea mult,
pentru ca sa se vada astfel cine va avea mai mult noroc peste an.
Se opreste in ziua de Pasti un ou rosu, se acopera cu o fasie de
ceara pe la mijloc, ca sa se poata lega, si apoi se atarna in cui
, in casa, si la un an, la celalalt Pasti, se sparge; daca se gaseste
cu viemi, cel ce l-a pus va fi un om norocos; daca nu va avea viermi
va fi fara noroc;
La Sanziene, se culeg flori cu scai, se tund de puf in ntregime,
si se atarna de
streasina casei, unde se lasa pana a doua zi dimineata. Cand se
ia scaiul , puful este gasit crescut. Dupa cum acesta a crescut
mai mult sau mai putin, asa se va considera si norocul omului, mai
mic sau mai mare.
Cu toate ca norocul este o particica din "scrisa" sau
"data" omului , poporul are
credinta ca uneori se poate aduce, se poate mari si deci, se poate
si micsora daca nu se tine seama de unele lucruri. Cand o persoana
doreste sa-I ureze noroc in viata unei alte persoane utilizeaza
expresii ca:
- " Hai, noroc sa dea Dumnezeu !"
- "Intr-un noroc!"
- "Noroc si bine!"
- "Hai noroc si sanatate / Ca-s mai bune decat toate!"
|
|
