| |
Dobrogea pictorilor
Dupa dobandirea independentei de stat a Romaniei, pictorii romani
au inceput sa fie tot mai mult atrasi de pamantul si oamenii Dobrogei,
unde intalneau, inainte de toate, o lumina cu totul aparte, ca nicaieri
altundeva in tara, precum si un spatiu generos, cu nesfarsite intinderi
acvatice, constituind un fascinant univers cromatic. Pentru multi
dintre ei, contactul direct cu lumea dobrogeana, a insemnat o etapa
noua, o etapa de clarificare a unor subtile probleme de culoare,
prin care au ajuns la un nivel superior de expresivitate picturala.
Dobrogea a reprezentat astfel o adevarata scoala a colorismului
romanesc, oferindu-le pictorilor un prilej unic pentru a patrunde
mai adanc in tainele artei lor. De fapt, aceasta regiune unica ,
si mai ales litoralul, au deschis un capitol nou nu numai in istoria
artei dobrogene , dar si romanesti. Spatiul dobrogean a constituit
pentru pictori un motiv major de inspiratie, intru totul comparabil
cu ceea ce reprezinta pentru Franta sudul tarii, cu asa-numita lui
“Coasta
de Azur”. Mai ales in trecut, pictorii Dobrogei se inspirau
in mod special din tipurile umane, care le starneau interesul prin
tipologia si infatisarea lor vestimentara: turci si tatari, personaje
pitoresti cu trasaturi aspre, colturoase, aproape sculpturale.
Asa I-au surprins Tonitza, Stefan Dimitrescu multi alti pictori
ai litoralului, pe turciibatrani, cu infatisare particulara, ca
si pe micii vanzatori, asezati direct pe pamant, cu picioarele stranse
sub ei sau rezemati de casele pitice, ca si pe fragilele fetite
cu cozi, cu ochii lor ca de taciune, cu largi salvari inflorati,
sau pe femeile cu siluete adesea innegrite de necazurile vietii.
Incepand cu Theodor Aman, care a lasat cateva peisaje din portul
Constanta, peisaje realizate intr-o viziune luminoasa, aproape impresionista,ai
aparte decat alte lucrari ale sale, numerosi pictori si-au legat
pentru totdeauna numele de evocare pamantului dobrogean si a oamenilor
lui.
Tot in acea perioada, Carol Pop a calatorit pe Dunare , cu o neobosita
curiozitate intelectulala si artistica, lasand o serie de acuarele
care constituie si astazi mai mult decat un simplu caracter documentar.
La randul lui, Nicolae Grigorescu picteaza, tot la Constanta, cunoscutul
“Nud pe malul marii” sau “Sava Hentia” , care
va participa chiar la inaugurarea podului de la Cernavoda, pictand
mai ales imagini cu un evident caracter festiv, dar in acelasi timp
si cu o pregnanta valoare documentara. Unul dintre cei care au pictat
cu predilectie peisaje marine este Eugen Voinescu. Fiind foarte
multa vreme diplomat si cunoscandu-l pe Aivazovski la Odessa, se
va inspira
din arta acestuia. Ca si pictorul rus, acesta isi imagineaza furtuni
teribile, cu valuri uriase, dar cam teatrale, fara destula forta
de convingere. Printre cei dintai descoperitori ai farmecului dobrogean,
Stefan Luchian, se va arata entuziasmai inca de la prima lui intalnire
cu marea. Alti pictori mai sunt si: Iosiv Iser, Stefan Dimitrescu,
pictorita Magdalena Radulescu, Radu Bogdan, Mircea Ionescu, etc.
Mai toti pictorii Dobrogei au cautat sa surprinda aspectele tarmului,
scotandu-I in evidenta stabilitatea, in contrast expresix cu valurile
marii, care aduc necontenit din adancurile ei, marturii ale florei
si faunei acvatice. Atrasi de noile realitati, pictorii contemporani
intalnesc in acesta regiune un climat prielnic de lucru, continuindu-I
in mod firesc pe cei don perioada interbelica.
“ Pictura, ca si natura, se compune dintr-o infinitate
de elemente; desenul ofera un schelet, coloritul da viata, dar viata
fara schelet este un lucru mai nefinit decat scheletul fara viata."
|
|
