| |
Costume populare traditionale Dobrogene
Trasatura caracteristica a acestei regiuni este faptul ca alaturi
de populatia romaneasca-cuprinzand in acest grupsi pe macedo-romani-
se gasesc si patru minoritati nationale: lipoveni, bulgari, turci
si tatari, care alcatuiesc grupuri etnice deosebite.
Diferite prin limba, obiceiuri, ocupatii si port, aceste grupuri
etnice amintesc despre trecutul istoric al regiunii.Ele pastreaza
aspectele unui specific etnic caracteristic originii lor.Elementele
vechi apar in croiala diferitelor articole de port si in special
la costumul de sarbatoare.
Materialele din lana, matase si bumbac, fireturile din aur si argint,
compunerea costumului si compozitia
ornamentala deosebesc puternic creatiile acestor minoritatide cele
din restul tarii.
Iesirea Dobrogei din cadrul vechiului Imperiu Otoman a dus la slabirea
legaturilor grupului turco-tatar local cu populatia turceasca din
Asia mica.O data cu aceasta , materialele orientale care intrau
in componenta vechiului costum oriental au devenit din ce in ce
mai rare .Matasurile vargate, tesaturile luxoase ca brocartul si
atlazul, cordoanele cu filigran de argint, margelele si sidefurile
sau pisla fina au inceput astfel sa fie tot mai putin intrebuintate.Integrarea
in grupul majoritar al populatiei locale a contribuit la parasirea
vechiului costum caracteristic.Astazi acest costum se pastreaza
in lazile batranesti, fiind folosit la manifestatiile artistice.Semnificatia
sa sociala aproape a disparut , el avind astazi mai ales un interes
documentar.
Salvarii din stamba sunt purtati azi doar de femeile in virsta,
in schimb <<feregeaua>> purate pe cap de turcoaice s-a
purtat intr-o oarecare masura, fiind legata de religie.Batrini mai
poarta salvari , briu si fes de culoare alba, din lana nevopsita.
Costumul femeiesc prezinta trei variante: costumul cu pasali(rochie),
costumul cu ieteclic(fusta) si cel cu salvari, corespunzator celor
trei grupe din sinul populatiei :tatari, crimeeni, tatari nogai
si turci.
Cel mai unitar si care da o imagine a bogatiei costumului tataresc
este cel cu ieteclac in care apar si produse ale industriei casnice
textile.Ca piese componenete importante sunt:ilicul(saltar) in diferite
variante din catifea, cusut cu fir de aur sau argint;pieptarul (aldina
salmon) si fusta(ieteclic) confectionate din pinza alba cu broderi
multicoloreexecutate la gherghef.
Ornamentele sunt tipic orientale: garoafa, chiparosul, sacsiia sunt
dispuse in doua straturi suprapuse. Broderia nu lasa spatii goale,
coloritul este viu: rosu , verde, violet.
Costumul acesta se completeaza cu legaturi pe cap copmpusa dintr-o
pinza din borangic colorat-verde, violoet- si o marama fina din
pinza inpodobita cu flori brodate in gherghef.Cordonul in filigran(cancoi
cusac)
Incinge mijloacele femeilor.Papuci(terlic) impletiti din lana si
care se incalta peste ciorapii din lana(omicli sorap) au de asemenea
elemente decorative.
Lipoveni constituie grupa de populatie cea mai puternic incadrata
in economia de schimb, implicand o vie circulatie a marfurilor,
datorita ocupatiei lor principale:pescuitulsi , in trecut, comercializarea
pestelui.Aceasta situatie nu a ramas fara urmari in ceea ce priveste
aspectele artei populare.Puternicul schimb de marfuri si de baniducand
la disparitie timpurie a industriei casnice textile a determinat
transfor-marea portului si a tesaturilor de casa.Interiorul lipovenesc,
in general este lipsit de textile autentice lipovenesti , toalele,
cergile si rarele stergare ce se intalnesc, fiind tesute de romincele
si de bulgaroaicele din satele vecine.Exceptie fac doar diferitele
soiuri de perdelute (pilina) lucrate de lipovence cu multa maiestriedin
pinza alba, cu care impodobesccoltul cu icoane, le pun la fereastra
sau acopera hainele din cuier
Costumul lipovenescbarbatesc de astazi, atit cel de lucru cit si
cel de sarbatoare, este costumul orasenizat de uz general.Vechiul
costum lipovenesc se poate reconstitui doar pe baza unor piese izolate
pastrate de oameni mai in virsta.Nici acestia nu le poarta ca pe
un costum intreg, ci separate si numai la anumite ocazii. Astfel
s-au pastrat putine exemplare de pedeuca, o haina lunga de stofa
de culoare albastru inchiscare se poarta pe deasupra ca un caftan
si care a devenit o haina de ceremonie pe care o imbraca batrani
cand merg la biserica.Din vechiul costum barbatesc mai pot fi aminte
camasile largi(rubarsca) cu incheietura intr-o parte a gatului,
colorate in tonuri vii:rosii, albastre, verzi.
Peste mijloc camasile se incingeau ca un briulet farte ingust(pois)
lucrat din lana in diferite culori si terminat la capete cu cativa
ciucuri lasati sa atirne pe sold.Acesta este tot ce a mai ramas
din vechiul costum barbatesc.In transformarea atat de puternica
a acestui costum a jucat un rol important si natura ocupatie-pescuitul-care
necesita un tip special de haina de protectie, confectionata din
piele sau din pinza imperme-abilizata cu ulei din in fiert.
Costumul femeiesc in uz mostenit ceva mai multe elemente din vechiul
port, mai in croiul fustelor largi cu poale lungi ai al bluzelor
scurte.Costumul vechi femeiesc de sarbatoare era lucrat tot din
material de fabrica, mai ales matasuri, catifele si stofe subtiri
de lana.Caracteristica fundamentala a costumului lipovenesc era
dat de culoare.Fustele(iupca) si bluzele de diferite tipuri(cofta,
cufaica, cutaveica), dintre care unele se purtau vara iar altele
iarna, erau facute din materiale di culori vii.Uneori fusta era
de culoare galben-rosie,
iar bluza de alta(verde, violet), combinarea culorilor constituind
o preocupare esentiala.Fustele se incing cu un briu de lana ingust
de 1-2 cm, terminat cu ciucuri, si de care este prinsa o pungulita.
In ansamblu costumele din Dobrogea, costumul lipovenesc aduce nota
sa proprie, caracteristica prin pete mari de culoare.El a pastrat
in forma sa veche specificul portului din tinuturile rusiei centrale,
de unde au venit lipoveni.
Costumul orasenesc a inlocuit in mare masura vechiul port local
bulgaresc.
Legaturile cu populatia lipoveneasca se observa in unele articole
de imbracamint. In general vechiul costum barbatesc este aprope
disparut.Forme mai complete se regasesc in costumul femeiesc de
sarbatoare.
Ca element caracteristic ale portului barbatesc sunt:flanela, asemanataore
camasilor simple taiate dintr-o bucata;cojoacele lungi si simple(imurluc),
mantaua lunga din stofa cafenie ornamentata cu gaetane din lana
alba de-a lungul cusaturilor caracteristice populatiilor din Marea
Neagra.Ea este asemanatoare cu mantaua moldoveneasca si cu ipingeaua
olteneasca.
Reconstituind costumul barbatesc de sarbatoare, frecvent in secolul
al XIX-lea, gasim piese originale bogat ornamentate precum si altele,
imprumutate.Camasa incheiata intr-o parte,asemanatoare cu cea lipoveneasca
, salvarii(poturi) largi, braul(poes) din lana neagra cu ornamente
din lana rosie, terminat cu ciucuri, obielelede lana alba, ilicul(geamantan)
cafeniu sau rosu si vesta cu maneci care se poarta peste ilic, caciula
cu fund lasat si opincile din piele de porc completeaza costumul.
Costumul femeiesc de sarbatoare, in afara de camasa alba foarte
putin ornamentata pe maneci, mai cuprinde rochia cu ciupag-rochie
de matase colorate in dungi rosi si galbene sau din stofa subtire
intr-o singura culoare:rosu, verde, albastru sau chiar imprimata
cu floricele multicolore, si haina scurta facuta din catifea, atlaz
sau stofa asemanatoare cu cazaca lipovencelor.Singura piesa bogata
ornamentata este priste-lca.Ea se poarta deasupra rochiei.Tesatura
rosie sau neagra este impodobita cu cusaturi din variate, dispse
vertical sau la poale in zigzag, oferind tot felul de stilizai geometrice
ale elementelor inconjuratoare:melci, vase cu flori, ochiul boului
etc.In culori deschise si mai ales alb.
Singurul grup de populatie Dobrogeana care are un costum pastrat
in toate elementele sale este cel macedonean.Avand o coeziune socila
extrem de puternica si o indeletnicire diferita de cea a restului
populatiei, anume pastoritul-care ii furnizeaza lana, materie prima
esentiala-macedoneni au pastrat un costum ce prezinta forme noi
derivate din elementele lui traditionale.
Caracteristica dominanta a costumului este culoarea intunecata a
tesaturilor din lana albastru inchis sau negru.Ornamentele din gaetane
si din alesaturi din razboi au aceleasi culori simple:rosu inchis,
albastru inchis, galben, rosu si foarte putin verde.Fireturile din
argint lumineaza intr-o oarecare masura intunecimae costumului .
Peste camasa alba cu mineci largi peste care se pune pe fata kiptaru,
se poarta rochia(cinduse) din lana neagra cu pieptul foarte rascroit.Vesta
scurta(libade) ornamentate cu gaitane rosi si fireturi din argint
si catrinta(poale), cu alesaturi in razboi dispuse in vergi verticale
colorate, sunt singurele piese ornamentaet.
Ciorapi inpletiti din lana(pirpoti), cu diferite vergi orizontale
colorate, sunt caracteristice portului macedonean. Pantofii(papute)
si fesul(caciula) din pasla rosie tivite cu fire de argint(hinafe),
prinse sub barbie cu o banda de margele, peste care se poarta o
basma neagra, completeaza costumul femeiesc de sarbatoare.
Rochia(plisiran) cu poale scurte, bluza si catrinta, confectionate
din catifea rosie,verde, albastra si ornamentata cu fire de argint
si gaetane caracterizeaza costumul de sarbatoare al fetelor.
Pastrând aceeasi tonalitate intunecata, costumul barbatesc
are componentele :ilicul(giumedanii) inchis intr-o parte, vesta
cu maneci(duluma) tivite cu gaetane negre, rosii, cafenii si argint
si salvari largi asemanatori cu cei bulgaresti.
Sarica neagra din lina mitoasa tivita cu gaetane rosii de-a lungul
cusaturilor este folosita ca haina pentru vremea friguroasa.
Costumul taranesc e un monument in sensul propriu al cuvintului.El
nu sta in casuta sociologica sau etnografica a imbracamintei, ci
in linie cu piramidele egiptene, cu catedrale franceze ci cu digurile
olandei.El are acest drept pentru ca este o proba adusa la maturitate
a existentei unei civilizatii inchegate.El este una din marturiile
vizibile tangibile ale civilizatiei satului de pe pamantul nostru.Costumul
rominesc ne scoate din domeniul artei si ne duce in acela al istoriei.
Obstea taraneasca a strabatut , odata cu costumu, istoria.Si-apastrat
limba si fiinta nationala, capacita-tea de a dainu, inclinarea de
a gandi si a crea.Costumul, cantecul, baladaacompaniazamiracolulpermanentelor
istorice.Civilizatiile sunt cel putin seculare.Ca sa fie rotunde,
mature, aduse la suprema lor expresie, mileniul este un pas minimal.
Daca costumul largeste orizontul istoric, el arunca tot atitea lumini
in directia caracterului si trasaturilor mintii poporului care ia
dat nastere.
Costumulpopular este pentru poporul roman un certificat de aptitudini.Marturie
a unei civilizati stravechi, el este indemn pentru o noua civilizatie,
indreptata de asta data spre exterior, spre transformarea naturii,
spre crearea de bunuri materiale la dimensiunile unei colectivitati
largi si nesfarmitate.
Mesajul lui de demnitate, pricepere si gandire abstracta ramine
insa etern valabil.
|
|
