COSTAL
CITIES
Regina
Cu o putere de muncã neobisnuitã îsi consacrã
întreaga activitate unor opere de binefacere, fondând societãti
de caritate si azilul “Elena Doamna”, societãtile “Furnica”,
“Tesãtoarea”, si azilul de bãtrâni “Elisabeta”,
societatea “Vatra luminoasã” si altele.
În ultimii ani de viatã este vãzutã adesea
în cerdacul cãsutei de la Constanta, aproape de malul mãrii,
la intrarea în port. Fire prietenoasã, distinsã,
o umbrã albã gânditoare fãcând semn
cu mâna vapoarelor plecate într-o directie necunoscutã,
aceasta era ultima imagine a Elisabetei cu care se obisnuiserã
constãntenii care o priveau cu cãldsurã si admiratie.
O fâlfâire de aripã pierdutã în spuma
unui val, un gând curat, un vers de dor pentru tot ceea ce înseamnã
frumusetea acestei lumi: aceasta a fost Carmen Sylva.
| S-a nãscut în Germania.
Învatã temeinic, cunoscând franceza, engleza, dar
si greaca si latina. În 1869 Principesa Elisabeta de Wied se cãsãtoreste cu Domnitorul Carol I al României. Tânãra pereche princiarã este primitã cu cãldurã de populatia româneascã. Iubitoare si creatoarea de artã si literaturã, era o bunã cunoscãtoare si interpretã de muzicã- canto, clavir, orgã, avea în acelasi timp si calitãti de pictor. Excelentã amfitrioanã, femeie rafinatã si cultã, Elisabeta creeazã un salon pentru oamenii de culturã în care se gãsesc Vasile Alecsandri, Elena Vãcãrescu, Mite Kremnitz, Titu Maiorescu si multi altii. Îl admirã pe Mihai Eminescu, considerându-l un mare romantic, ca si pe George Enescu. Încântatã de frumusetea peisajului românesc, de sensibilitatea si bogãtia folclorului românesc, Elisabeta începe sã scrie poezie si prozã inspiratã din realitãtile românesti. Sub pseudonimul literar Carmen Sylva (cântecul pãdurii) îsi semneazã creatiile literare. A lãsat posteritãtii lucrãri numeroase scrise în germanã si traduse ulterior de cãtre George Cosbuc, Adrian Marin etc. Principalele volume au fost: “Poezii românesti”, “Cugetãrile unei regine”, “Povestile Pelesului”, “Vârful cu dor”, “Cuibul meu”, “Cântece din valea Dâmbovitei”, “Cântecele mãrii”. “Noi, femeile devenim poete~ spunea Carmen Sylva~ ca si toamna care respirã în fiecare adiere a aerului, în fiecare razã, în ultima înflãcãrare a soarelui ce apune.” Naturã romanticã, sensibilã, poeta scrie sub influenta curentelor epocii romantismul si simbolizmul, fiind influentatã de atmosfera culturalã a epocii. Stãpâneste arta descrierii, a portretului iar subtilitatea imaginatiei si plasticitatea stilului ne fac sã trecem peste stângãciile prozadice si peste prima impresie de artificial. Simtea chemarea pãdurii, iubea cântecul pãdurii, iubea cântecul pãsãrilor si vesnic neastâmpãrata mare. Codrul îi era frate bun, iar în mare vedea viata însãsi cu zbucium, cu legãmânt de valuri si strigãt de pescãrusi. Marea “Vrea sã dãntuiascã/ Mlãdiind bratele în pornire nebuneascã/ si cântã, atât de minunatã, cântã.” |
Evaluarea Nationala 2015
Bacalaureat 2015
Admiterea 2015
Europa mai aproape de tine
Compozitorii preferati
Tranzitul lui Venus 2012
Eclipsa Soare - 3 oct 2005
Str. Negru Voda, nr. 102
Eforie Sud
jud. Constanta
Tel. 0241-748.566
0241-748.704
e-mail: [email protected]