| |
 |
""
Ziua a 4-a: Coastal Cities Comenius"" |
 |
| |
|
Ziua a 4-a :Doarnounez
,Guilvinec |
|
|
Cea de a treia zi a sejurului nostru la
Quimper a fost una dedicata excursiilor. Insotiti de Christian si
Albert, doi profesori de franceza de la Likes, cele doua delegatii
- cea din Lecce, Italia si cea din Eforie, Romania , impreuna c-un
grup de elevi ai claselor europeene ai liceului gazda ne-am imbarcat
într-un autocar pentru a descoperi regiunea Douarnenez, unul
din cele mai importante porturi de pescuit sardine din Franta..
Prima escala: fabrica de conserve de peste unde suntem primiti si
ghidati cu constiinciozitate de responsabila serviciului de relatii
cu publicul, o femeie plina de verva si destul de autoritara. Ne deghizam
conform exigentelor cu niste pelerine si capusoane albe si incepem
vizita cu sectorul de curatire a pestilor. Un miros urat ne face sa
ne strambam, dar ghida noastra ne atrage atentia ca atitudinea noastra
poate sa jignesca muncitoarele asezate de o parte si de alta a benzii
de eviscerare. Le privim cu atentie: miscarile lor sunt pline de indemanare,
fetele lor destul de obosite. Pe masura ce inaintam in fabrica la
sectiile de prajire, ambalare si sterilizare respectul nostru pentru
ceea ce se intampla intr-o "banala" fabrica de conserve
de peste creste. Ghida noastra ne precizeaza cateva date despre politica
patronului in vederea fidelizarii personalului: timp de lucru 32 ore
iarna si 39 vara, salarii corecte si conditii bune de munca pentru
cei aproximativ 300 de lucratori. Parasim fabrica incarcati de daruri
si de o noua experienta. Facem o scurta plimbare in portul de agrement,
care in ciuda frigului are destul de multa viata, unde facem cateva
fotografii.
Dupa masa soarele ne surade, golful e mult mai vesel. Ratacim pe strazile
pitoresti, ne oprim sa bem o cafea intr-o cafenea cocheta incarcata
de istoria locului.
Urmatoarea escala a fost redactia publicatiilor "Chasse Maree"
ce-si va sarbatori, in 2002, 20 de ani de activitate. Trei mari principii
au inspirat activitatea acestei publicatii care doreste sa puna in
valoare patrimoniul maritim: intoarcerea in trecutul pasionant al
vietii maritime, alierea calitatii formei literare, picturale cu soliditatea
fondului si nu in ultimul rand construirea unei veritabile culturi
maritime, lacustra si fluviala fondata pe cercetare si pe cunoastere,
dar mai ales pe o vointa de angrenare in cotidian. Cladirea adaposteste
trei redactii: revista Chasse-Maree, dedicata patrimoniului maritim,
publicatia Armen, consacrata identitatii culturale a Bretaniei, si
varianta in limba engleza, "Maritime Life". Publicatiile
se bucura de o audienta destul de larga, avand cititori in toata lumea,
in special abonati, in jur de 15.000 pentru fiecare publicatie. Impresionante
pentru noi au fost arhiva si biblioteca, pasiunea redactorilor, meticulozitatea
cu care se lucreaza la corectura (se citeste de 7 ori fiecare pagina).
Ghidul nostru a fost Andre Linard, unul din putinii redactori plini
ai publicatiilor Chasse Maree si Armen pentru ca, ne explica el, marea
majoritate sunt colaboratori externi iar regimul lor de lucru este
supus mai mult rigorilor continutului si calitatii decat aceluia de
timp, in mapele de lucru existand totdeauna un volum mare de articole
care asteapta publicarea. Am parasit redactia c-un sentiment de respect
pentru lucrul bine facut, c-o admiratie deosebita pentru aceasta mandrie
cu care valorifica valorile patrimoniului local.
Ultima destinatie a excursiei noastre o reprezinta portul Guilvinec,
primul port francez de pescuit artizanal, unde recent a fost creat
un Centru de descoperire a pescuitului pe mare.
Intr-o ambianta surprinzator de moderna beneficiind de toate mijloacele
tehnice si artistice, descoperim o lume complet noua, cea a pescuitului
oceanic, o viziune totala a unei ocupatii pline de risc. Proiectii
tridimensionale ale unui voiaj de pescuit, fotografii de mare dimensiune,
acvarii, marturii din expeditiile de pescuit oceanic, proiectii de
film, spatii multi media si animatii ludice concureaza in oferirea
unei imagini complete a acestei indeletniciri primejdioase care va
intra intr-o noua era de dezvoltare prin necesitatea alinierii la
exigentele economice ale Comunitatii Europene. Se lasa seara si se
intorc vasele de la pescuit. Peisajul este coplesitor… soarele
apune printre catarge. Nu plecam inainte de a vedea cum pescarii isi
valorifica pestele: la Criee (strigarea pestelui) este o licitatie
in cel mai adevarat sens al cuvantului. In curand aceasta operatiune
nu se va mai face decat cu ajutorul calculatorului. Mai functioneaza
inca limbajul semnelor prin care se convenea la un anumit pret. Extraodinar
acest spectacol al Bursei Pestelui, in care pescarii aliniati asteapta
cu infrigurare cotatiile primilor intermediari.
S-a lasat irevocabil intunericul si plecam in mare graba spre Quimper,
unde ne asteapta gazda noastra grijulie, Lionel Poiredeau. Ne imbarcam
in masina lui, noi romanii si italienii (doar profesorii) si ajungem
la locuinta lui Lionel unde ne intampina surazatoare Annick, prietena
sa. Atmosfera se dezmorteste repede, facem cunostiinta cu o gramada
de lume pentru care Romania este binecunoscuta, printre ei aflandu-se
si o compatrioata de-a noastra, profesoara de matematica la Likes.
Un interior cald, plin de obiecte insolite stranse din calatorii,
aperitive ingenioase, glume si muzica Mariei Tanase ne fac sa ne simtim
extraordinar. Dar mai avem ceva important de facut: sa mergem la cea
mai renumita Clatitarie "Creperie" din Quimper ca sa apreciem
virtutile acestor specialitati bretone urzite cu cea mai mare maiestrie
in Finistere.
Gustam din fiecare: cu oua, jambon, ciuperci etc, bem cidru si radem
cu gura pana la urechi la istorisirile pline de culoare ale prietenilor
nostri francezi despre Carnavalul de Mardi Gras de la Douarnenez;
o saptamana in luna februarie de sarbatoare continua.
Dupa o seara pantagruelica scaldata in cidru, clatite si mult ras
mergem la hotel pentru ca a doua zi parasim Quimper-ul.
|
| |
<<Back | NExt>> |
 |
|
 |
|
|
