La inceputul anilor 1930 pe toata suprafata Germaniei aparusera cluburi ale pasionatilor de rachete. Intr-unul dintre acestea Verein fur Raumschiffahrt (VfR) era si von Braun membru. In aceeasi perioada de timp Germania era in cautarea unor arme care sa nu violeze tratatul de la Versailles, si in acelasi timp sa apere Germania. Capitanul de artilerie Walter Dornberger avea misiunea sa verifice fezabilitatea rachetelor. Acesta fiind impresionat de entuziasmul celor de la VfR le-a oferit 400$ sa construiasca o racheta. Wernher von Braun a lucrat toata primavara si vara anului 1932 dar racheta a dat gres la testele efectuate in fata militarilor. Totusi Dornberger la angajat pe von Braun sa conduca cercetarile militare in domeniul rachetelor. Pana in 1934 von Braun si Dornberger aveau o echipa de 80 de ingineri care lucrau in domeniul rachetelor in Kummersdorf, la 60 de mile de Berlin. Dupa lansarea cu succes a doua rachete Max si Moritz, i s-a acordat permisiunea sa lucreze la motoare cu reactie pentru bombardiere. Deoarece Kummersdorf era prea mica pentru acest gen de operatiuni s-a ales o noua zona de cercetare: Peenemunde. Aici Dornberger a facut un test public cu A-2 care a fost un succes. Fondurile au continuat sa vina si au fost construite pe rand A-3 si A-4. In 1943 Hitler a decis sa foloseasca A-4 ca arma de razbunare. 14 luni mai tarziu Hitler aproba productia in serie iar prima A-4 ofensiva acum sub numele de V-2 a fost lansata catre Europa de Vest in 7 septembrie 1944. Cand primul V-2 a lovit Londra von Braun a remarcat: "racheta a functionat perfect doar ca a aterizat pe planeta gresita". A fost arestat de Gestapo pentru crime impotriva statului. Motivul era ca vorbea despre folosirea rachetelor in scopuri stiintifice cand trebuia sa faca arme pentru Germani. Dornberger i-a convins pe cei de la Gestapo sa-i dea drumul deoarece era fara el V-2 nu ar mai fi putut exista. Ajungand inapoi la Peenemunde, von Braun a pus la cale un plan de predare. De comun acord sau hotarat sa se predea americanilor. Realizand importanta acestor ingineri americanii sau dus imediat la Peenemunde si au capturat ce mai ramasese din din schitele si partile lui V-2. Von Braun si alti 126 de ingineri de la Peenemunude au fost dusi in noua lor casa, la Fort Bliss, Texas. Aici au antrenat si instruit cercetatorii americani in domeniul rachetelor si au asamblat o serie de rachete V-2, aduse din Germania. In 1950 von Braun si echipa sa au fost transferati la Huntsville, Alambama unde au stat pentru urmatorii 20 de ani. Aici au creat prima racheta balistica a Statelor Unite "Redstone". Aceasta putea atinge altitudini mai mari de 600 de mile si atingea o viteza de 16.000 mile la ora. Pe 31 ianuarie o racheta Redstone modificata, "Jupiter C" punea primul satelit american (Explorer z) pe orbita. Apoi au continuat construirea celei mai mari rachete la acea vreme, Saturn I, urmata de Saturn IB, racheta care a lansat naveta spatiala Apollo, si Saturn V, racheta care l-a dus pe om pe Luna. Wernher von Braun s-a retras de la NASA pe 10 iunie 1972, deoarece viziunea lui asupra programului spatial era de acum diferita de cea a NASA. A primit Medalia Nationala de Stiinta din partea presedintelui Gerald Ford la inceputul anului 1977. A murit pe 16 Iunie 1997, fiind bolnav de cancer.