E.R.J.A.Schroedinger s-a nascut pe data de 12 august 1887, in Erdberg, Viena, Austria.
Tatal lui Erwin Schroedinger, Rudolf Schroedinger, conducea o mica fabrica de linoleum pe care o mostenise de la propriul sau tata. Mama lui Erwin, Emily Bauer, era pe jumatate englezoaica, familia din aceasta parte a ei provenind din Leamington Spa, si pe jumatate austriaca, tatal ei provenind din Viena.
Schroedinger a invatat engleza si germana in acelasi timp datorita faptului ca ambele limbi erau vorbite in casa de catre parintii lui.
In privinta pregatirii sale educationale este de remarcat faptul ca nu a fost trimis de catre parinti la nici o scoala elementara, ci a primit insa lectii acasa de la un profesor particular pana la varsta de 10 ani. A urmat apoi cursurile gimnaziului Akademisches Gymnasium din Viena in toamna anului 1898, insa nu de la inceputul anului scolar, ci mai tarziu, deoarece fusese plecat intr-o lunga vacanta in Anglia. Mai tarziu va scrie despre timpul petrecut la gimnaziu:
“Am fost un elev bun la toate materiile, placandu-mi in special matematica si fizica, dar si logica stricta a gramaticienilor antici, neplacandu-mi in schimb insa sa memorez date si evenimente incidentale. Dintre poetii germani, mi-au placut in special dramatistii, insa nu mi-au placut precizarile foarte meticuloase a operelor lor.”
Sunt interesante de urmarit si observatiile unui coleg de clasa cu Schroedinger referitoare la prestatia scolara din gimnaziu a acestuia:
“In special in matematici si fizici, Schroedinger avea darul de a intelege foarte bine, ceea ce i-a permis, fara nici o tema pentru acasa, sa priceapa imediat si direct toate materialele predate in timpul orelor si sa poate sa le aplice instantaneu. Dupa lectura…era posibil ca profesorul nostru sa-l cheme imediat pe Schroedinger la tabla si sa-i dea de rezolvat cateva probleme, pe care acesta le rezolva cu o usurinta de invidiat.”
Schroedinger a absolvit gimnaziul in 1906 si in acelasi an a intrat la Universitatea din Viena. Dintre fizicile teoretice el a studiat mecanicile analitice , aplicatii ale unor ecuatii diferentiale ale dinamicii , ecuatiile lui Maxwell si teoria electromagnetica , optica , termodinamica si mecanica statistica. De retinut e faptul ca lecturile lui Fritz Hasenohrl, referitoare la fizicile teoretice, au avut o mare influenta asupra lui Erwin. In privinta matematicii, i-a fost predata algebra de catre profesorul Franz Martens, iar teoria functiilor , ecuatiile diferentiale si statisticile matematice de catre profesorul Wilhelm Wirtinger (pe care Schroedinger il gasea a fi neinspirat in privinta cursurilor pe care le preda).
Pe 20 mai 1910 Schroedinger si-a dat doctoratul cu tema ”Asupra conductibilitatii electricitatii pe suprafata izolatorilor in aer umed”. Dupa aceasta a intrat in serviciul militar voluntar. Apoi a fost desemnat ca asistent la Viena , insa surprinzator nu pentru fizica teoretica, ci pentru fizica experimentala. Mai tarziu va spune ca experienta sa cu privire la experimentele cu conductibilitate pe care le-a facut s-au dovedid a fi inestimabile pentru munca sa teoretica intrucat datorita lor si-a putut insusi o schema practicabila de lucru pe care sa-si dezvolte ideile teoretice.
Terminandu-si munca pentru abilitare, Schroedinger a fost avansat in grad pe data de 1 septembrie 1914. Aceasta munca depusa nu a fost considerata chiar una remarcabila, lucru dovedit si de faptul ca comitetul pentru abilitare nu a fost unanim in a-l recomanda pentru avansare. Dupa cum Moore a scris:
“Munca stiintifica timpurie a lui Schroedinger a fost impiedicata de absenta unui grup de teoreticieni de prima clasa din Viena, pe care el putea sa-i combata cu indemanare prin argumente cotidiene si crici reciproce.”
In 1914 primul material important a lui Schroedinger a fost publicat, prin acesta el incercand o dezvoltare a ideile lui Boltzmann. Insa datorita izbucnirii Primului Razboi Mondial, Erwin a primit ordine conform carora trebuia sa-si faca datoria fata de tara pe frontul Italiei. Timpul petrecut in serviciul activ nu i-a fost folositor atata timp cat nu putea face cercetari practice asa ca si-a continuat munca teoretica, elaborand un nou material de pe pozitia sa de pe frontul italian. In 1915 a fost transferat in Ungaria unde si-a continuat mai departe materialele pentru publicare. Dupa ce a fost trimis inapoi pe frontul din Italia, Schroedinger a primit o medalie de onoare pentru remarcabilul serviciu adus la comanda unei baterii, in timpul unei batalii.
In primavara anului 1917 Schroedinger a fost trimis inapoi in Viena, insarcinat fiind cu predarea unui curs de meteorologie. Asa a fost capabil sa-si continue cercetarile si a publicat primele sale rezultate asupra teoriei cuantice. Dupa terminarea razboiului el si-a continuat munca la Viena. Din 1918 pana in 1920 a avut contributii substantiale referitoare la teoria culorilor.
Schroedinger a lucrat la Viena asupra radioactivitatii, dovedind natura statistica a deteriorarii radioactive. De asemenea a avut contributii importante referitoare la teoria cineticii la solide, studiind dinamica barilor de cristal. In plina activitate a muncii sale i-a fost propus un post de profesor-asociat la Viena in ianuarie 1920, insa in aceasta perioada Ernest dorea sa se casatoreasca cu Anny Bertel. Ei se logodisera in 1919 si Anny venise sa lucreze ca secretara in Viena cu un salariu lunar care depasea cu mult venitul anual al lui Schroedinger. Acum ii fusese propusa acest post, insa totusi nu cu un salariu destul de mare pentru a-si intretine o sotie casnica, cum afirma ca doreste.
Schroedinger a acceptat in schimb un post de asistent in Jena si s-a casatorit cu Anny pe 24 martie 1920. Insa dupa un scurt timp petrecut acolo, s-a mutat pentru un post in Stuttgart unde s-a imprietenit cu Hans Reichenbach. Apoi s-a mutat din nou pentru un post din Breslau, aceasta fiind a treia sa mutare pe durata de 18 luni. In curand insa el se va muta din nou, acceptant un post pentru predarea fizicii teoretice la Zurich, la sfarsitul lui 1921. In timpul acestor ani de mutari succesive dintr-un loc in altul, Schroedinger a studiat optica fiziologica , in particular el continuandu-si studiul asupra imaginii colorate.
Weyl a fost colegul cel mai apropiat a lui Scroedinger in primul an petrecut de acesta la Zurich si se ocupa cu furnizarea cunostintelor profund matematice care se vor dovedi a fi atat de ajutatoare pentru Schroedinger in munca sa. Atmosfera intelectuala din Zurich i-a fost prielnica lui Schroedinger si Zurich va fi locul unde va aduce cele mai importante contributii ale sale in domeniul fizicii. Din 1921 el va studia structura atomica. Apoi, in 1924, va incepe sa studieze statisticile cuantice, imediat dupa aceasta incepand sa citeasca tezele lui de Brouglie care se vor dovedi a avea o influenta majora asupra modului sau de a gandi. Pe 3 noiembrie 1925 Schroedinger ii scrise lui Einstein: -
“Acum cateva zile m-am apucat sa citesc cu mare interes tezele ingenioase ale lui Louis de Brouglie, pe care in sfarsit le-am terminat…”.
Pe 16 noiembrie, in alta scrisoare, Schroedinger scria: -
“Am fost extrem de interesat in aceste zile de ingenioasa teorie a lui Louis de Brouglie. Este extraordinar de captivanta, insa cu toate acestea prezinta unele dificultati profunde.”
O saptamana mai tarziu Erwin deschide un seminar bazat pe munca lui de Brouglie si un membru al audientei, un student de-al lui Sommerfeld, ii sugereaza ca ar trebui sa existe si o ecuatie de unda. In timpul a catorva saptamani Schroedinger va gasi aceasta ecuatie de unda.
El si-a publicat materialul revolutionar referitor la mecanica ondulatorie si la teoria generala a relativitatii in 1926, intr-o serie de 6 teze. Mecanica ondulatorie, dupa cum era propusa de Schroedinger in aceste teze, era a doua formulare a teoriei cuantice, prima fiind formularea matriceale a mecanicii cuantice a lui Heisenberg. Relatia dintre intre cele doua formulari, a mecanicii ondulatorii si a mecanicii matriceale, a fost inteleasa imediat de catre Schroedinger dupa cum arata aceasta remarca a lucrarilor sale din 1926:-
“ Fiecarei functii , a pozitiei –si a momentului- coordonate in mecanica ondulatorie , i se poate atribui o matrice in asa fel incat aceste matrici sa satisfaca , in fiecare caz in parte , regulile formale de calcul ale lui Born si Heisenberg…. Solutia problemei valorii limitei naturale a acestei ecuatii diferentiale in mecanica ondulatorie este echivalenta in totalitate cu solutia problemei algebrice a lui Heisenberg.”
Aceasta lucrare a fost intr-adevar primita cu mult entuziasm. Planck insusi o descria ca fiind “lucrarea epocii”.
Einstein scria:-
“ ideea lucrarii tale provine dintr-un geniu adevarat…”.
Apoi, intr-o alta scrisoare, cu 10 zile mai tarziu, Einstein scria din nou:-
“Sunt convins ca ai facut un pas decisiv prin formularea ta asupra conditiilor cuantice…”.
Ehrenfest scria si el:-
“ Sunt pur si simplu fascinat de teoria ta [teoria de unda] si de minunatele noi puncte de vedere pe care le aduce. In fiecare zi din ultimile doua saptamani micul nostru grup a stat la un moment dat cateva ore intregi in fata tablii cu scopul de a observa in totalitate splendidele ramificatii .”
Dupa aceasta remarcabila descoperire, Schroedinger a acceptat o invitatie de a preda la Universitatea din Wisconsin, Madison, plecand in decembrie 1926 pentru a putea preda in ianuarie si februarie 1927. Inainte de a pleca i s-a spus ca este principalul candidat pentru postul lui Planck din Berlin. Dupa predarea unor cursuri minunate in Madison i s-a oferit o catedra permanenta acolo insa:-
“ el nu a fost deloc tentat de o pozitie americana si a refuzat, pe bazele unei posibile angajari in Berlin.”
Lista candidatilor pentru a-l succede pe Planck in scaunul pentru fizicile teoretice din Berlin era impresionanta. Sommerfeld era primul din acest sir, urmat fiind de Schroedinger, cu Born ca o a treia alternativa. Cand Sommerfeld a decis sa nu paraseasca Munchen-ul, oferta i-a fost facuta lui Schroedinger. Astfel, acesta a venit in Berlin, ocupandu-si postul la 1 octombrie 1927 si devenind colegul lui Einstein .
Deoarece era catolic, Schroedinger a decis in 1933 ca nu mai putea trai intr-o tara in care persecutarea lui Isus devenise o problema de politica nationala. Alexander Lindemann, conducatorul fizicienilor de la Universitatea din Oxford, a vizitat Germania in primavara anului 1933 ca sa incerce aranjarea unor angajari in Anglia pentru cativa tineri fizicieni catolici din Germania. In timpul vizitei, vorbind cu Schroedinger despre posturile posibile pentru unul din asistentii sai, a fost surprins sa descopere ca insusi acesta era interesat in vederea plecarii sale din Germania. Erwin s-a interesat in continuare daca poate fi oferit si un post ca asistent al sau pentru un anume Arthur March. Pentru a intelege cerinta ciudata a lui Schroedinger trebuie sa precizam o mica si comentata placere a acestuia pentru femei. Relatiile sale cu Anny nu au fost niciodata prea bune asa ca a avut o multime de amante, cele mai multe fiind din anturajul sotiei sale. Anny avea si ea propriul amant de mai multi ani, in persoana prietenului din Zurich al lui Schroedinger, Weyl. Cerinta lui pentru March ca asistent al sau se datora faptului ca, in acea perioada, fizicianul avea o legatura cu sotia acestuia, Hilde.
Multi din oamenii de stiinta care parasisera Germania si-au petrecut vara anului 1933 in South Tyrol, Schroedinger fiind unul din acestia. Aici, Hilde March va ramane insarcinata cu copilul lui, in urma aventurii pe care o avea cu acesta. Pe 4 noiembrie 1933 Schroedinger , sotia sa si Hilde March au ajuns in Oxford, unde fizicianul va fi ales ca “Membru” al colegiului Magdalen College. Imediat dupa ce au ajuns in Oxford, acesta a auzit ca, pentru munca sa asupra mecanicii ondulatorii, i-a fost acordat premiul Nobel (vezi anexa de la sfarsit).
In primavara anului 1934 Schroedinger a fost invitat pentru a preda la Princeton si in timpul in care se afla aici i-a fost oferit un post permanent. In timpul intoarcerii sale la Oxford el a negociat in privinta conditiilor salariului si a pensiei la Princeton insa la sfarsit nu a acceptat. Se pare ca faptul ca acesta dorea sa locuiasca la Princeton impreuna cu Anny si Hilde, amandoua crescandu-i copilul , nu a fost acceptat. Faptul ca Schroedinger avea in mod deschis doua sotii, chiar daca una dintre ele era casatorita inca cu un alt barbat, nu a fost acceptat prea bine nici in Oxford, mai ales ca fiica sa, Ruth Georgie Erica, se va naste aici pe 30 mai 1934.
In 1935, Schroedinger a publicat un eseu in trei parti intitulat ” Situatia prezenta in mecanica cuantica ” in care care apare paradoxul “ faimoasei pisici a lui Schroedinger ”.
In 1936 i-a fost oferit catedra de fizica la Universitatea din Edinburgh, in Scotia.
S-ar fi putut ca fizicianul sa accepte postul, dar a trebuit insa sa astepte o perioada pentru a obtine un permis de lucru de la Oficiul National, perioada de asteptare in timpul careia a primit o oferta de la Universitatea din Graz si astfel a plecat spre Austria, in Graz, unde si-a petrecut anii 1936-1938. Pe durata sederii lui in Graz postul din Edinburgh i-a fost oferit fizicianului Born, care l-a acceptat imediat.
Pericolul noii avansarii naziste l-a prins pe Schroedinger tot in Austria. Dupa Anschluss, germanii au ocupat orasul Graz si au renumit universitatea de aici ca Adolf Hitler University. Schroedinger a inaintat o scrisoare catre Senatul Universitatii, cu un sfat pentru noul rector nazist, spunind ca:-
“ …am judecat gresit pana la urma adevarul si adevaratul destin al tarii mele. Fac aceasta confesie bucuros si plin de veselie…”
Aceasta va fi o scrisoare pe care o va regreta tot restul vietii sale. El i-a explicat motivul inaintarii acestei scrisori lui Einstein intr-o scrisoare pe care o va scrie un an mai tarziu:-
“ Am vrut sa raman liber - si nu am putut sa fac asta fara o mare duplicitate. ”
Nazistii insa nu au putut uita insulta pe care Schroedinger le-a provocat-o cand a fugit din Berlin in 1933 si pe 26 august 1938 l-au demis pe acesta din postul sau cu pretextul : “nesiguranta politica”. In continuare fizicianul a plecat sa consulte un oficial din Viena care i-a spus ca trebuie sa-si ia o slujba in domeniul industriei si ca nu ii va fi permis sa plece in alta tara. Totusi, Schroedinger a fugit imediat cu Anny, de aceasta data la Roma, de unde i-a scris lui de Valera, Presedintele Ligii Natiunilor. De Valera s-a oferit sa-i aranjeze o slujba in Dublin in noul Institut pentru Studii Avansate. Din Roma Schroedinger s-a intors in Oxford si aici a primit o oferta pentru a preda un an la Universitatea din Gent.
Dupa timpul petrecut in Gent, fizicianul s-a stabilit in Dublin in toamna anului 1939. Aici a studiat teoria electromagnetica si relativitatea si a inceput sa publice observatii asupra teoria unificarii campurilor. Prima sa teza asupra acestei teorii a sris-o in 1943. In 1946 si-a reinoit corespondenta cu Einstein cu privire la acest subiect, iar in ianuarie 1947 a crezut ca a facut o descoperire majora:-
“ Schroedinger era asa de incantat de noua sa teorie incat nu si-a mai luat nici o precautiune, a abandonat orice pretentie la analiza critica, si chiar atunci cand noua sa teorie inca nu era bine pusa la punct, a prezentat-o Academiei si presei irlandeze ca drept un salt epocal in domeniu.”
“Irish Times ” i-a luat un interviu lui Schroedinger in ziua urmatoare, in care acesta spunea:-
“ Aceasta este generalizarea.Acum teoria lui Einstein devine simpla ca un caz special…Cred ca am dreptate, voi arata ca un idiot groaznic daca ma insel.”
Einstein a realizat insa imediat ca nu era nimic de remarcat in noua teorie a lui Schroedinger:-
“ [Schroedinger] se gandea probabil la posibilitatea primirii celui de-al doilea premiu Nobel. In orice caz, intregul episod dezvaluie o eroare in gandire si cand acesta a citit comentariul lui Einstein, a fost complet devastat.”
Einstein i-a scris imediat, facand o pauza insa cu corespondenta pe tema teoriei campurilor unificate.
Teoria unificarii campurilor nu era insa singurul subiect care il interesa pe Schroedinger in timpul petrecut la Institul pentru Studii Avansate din Dublin. Studiul sau asupra stiintei grecesti si a filozofiei este cuprins in “Natura si grecii”(1954) pe care o va scrie in Dublin.Alta carte importanta scrisa de Schroedinger in aceasta perioada a fost “Ce este viata”(1954), studiu ce a condus la un progres in biologie.
In viata personala Schroedinger a mai avut inca doua fete in timpul sederii sale in Dublin de la doua irlandeze. El a ramas in Dublin pana s-a retras, in 1956, cand s-a intors in Viena si a scris ultima carte a sa “Meine Weltansicht”(1961) reprezentand propria sa conceptie metafizica.
In timpul ultimilor sai ani, Scroedinger a ramas interesat de fizicile matematice si a continuat sa lucreze la relativitatea generala si la teoria unificarii campurilor.
A decedat pe data de 4 ianuarie 1961 la Viena, Austria.
