Ecuatia lui Scroedinger, ecuatie fundamentala a mecanicii cuantice nerelativiste:

, in care

,

  - constanta lui Planck,

                    – functia de unda,

           – derivata partiala in raport cu timpul(t),

H – operatorul lui Hamilton, care reprezinta energia sistemului reprezentat.

    Ecuatia lui Schroedinger permite studierea evolutiei in timp a functiei de unda ce caracterizeaza un sistem de microparticule.

Daca energia E a sistemului este constanta in timp, ecuatia lui Schroedinger capata forma:

,

care permite gasirea functiilor de unda proprii si a spectrului energetic pentru sistemul considerat.

In cazul particular al unei singure particule in regim stationar, ecuatia lui Schroedinger devine:

 ,

in care reprezinta operatorul Laplacean,

m – masa particulei,

E – energia totala,

V – energia potentiala.

Aceasta din urma forma este cea data initial de Schroedinger in 1926.