PIERRE SIMON LAPLACE
Pierre Simon Laplace a fost unul dintre cei mai straluciti astronomi din istorie in
acest domeniu. Acest francez a prezis prin calcule matematice multe lucruri care mai
tarziu au putut fi observate cu telescoape puternice.
Laplace s-a nascut pe 23 martie, 1749, in Baeumont-en-Auge, un oras din Normandia. Tatal
sau a fost sarac, si Pierre-Simon a primit educatie putin mai tarziu. Vecinii mai bogati
s-au interesat oarecum de el si l-au trimis la universitate in Caen. Acolo s-a descurcat
foarte bine in matematica. La varsta de 18 ani a mers la Paris cu o scrisoare in care
explica principiile mecanicii pentru a o da lui Jean d'Alembert, un matematician de seama
la acea vreme. D'Alembert a fost impresionat si l-a ajutat pe tanarul Pierre sa obtina un
post de profesor de matematica la Scoala Militara.
In 1773 Laplace a descoperit invariabilitatea legilor planetelor, dovedind stabilitatea
sistemului solar. O alta teorie importanta ce sustinea stabilitatea a fost descoperirea
lui din 1787, care spunea ca excentricitatea orbitei Pamantului depinde de acceleratia
Lunii.
Impreuna cu matematicianul Joseph-Louis Lagrange, Laplace a reluat studiile facute din
timpul lui Isaac Newton despre fortele gravitationale din univers. Atunci a scris ''Traite
de mecanique celeste'' concentrata in cinci volume, din 1798 pana 1827. O varianta
rezumata a continut ipoteza lui nebulara, o teorie despre originea sistemului solar.
Laplace a castigat multe premii pentru studiile sale si a fost facut marchiz, dar a ramas
modest spunand:''Ceea ce stim este putin . Ceea ce stim nu este imens''. Amurit la Paris
pe 5 martie, 1827.
Gillisipie, C.C.:Pierre Simon Laplace, 1749-1827
''O viata in Stiinta Exacta''
Pierre-Simon Laplace a fost, printre altele, cel mai important om de stiinta din istorie.
Adesea numit datatorul de legi in stiinta franceza, este cunoscut pentru contributiile
sale tehnice in stiinta exacta, pentru punctul de vedere filozofic ce se regaseste in
operele sale, si pentru partea de inceput pe care a luat-o in formarea disciplinei moderne
a fizicii matematice.
Cea de-a doua carte a sa,''Theorie analytique des probabilities''(1812), urmareste
programul de cercetari al lui Laplace, participarea sa la Academia de Stiinte din timpul
ultimelor decenii din Vechiul Regim pana in anii apropiati de Revolutia Franceza. O
biografie stiintifica a lui Charles Gillisipie comprima partea majora cartii. Robert Fox
contribuie in incercarea lui Laplace de a forma o scoala de tineri fizicieni care vor
developa modelul Newtonian de la astronomie la fizica, si Ivor Grattan-Guinnes rezuma
istoria celei mai importante contributii matematice a omului de stiinta, Transformarea
Laplace.
