Max Planck
Back Home Up Next

Max Planck

Max Karl Ernest Ludwig (1858-1947),fizician german. profesor universitar
la kiel si berlin,autor al teoriei cuantelor in anul 1900, care a stat la
baza fizici moderne. a adus contributi la studiul radiatiei ternice,termo
dinamici mecanici, electricitatii si optici. a stabilit legea de
distributie spectrala a energiei radiante emisa de corpul negru (formula
lui planck). a luat premiul nobel pentru fizica in anul 1918 si a
dezvoltat teoria entropiei.


originile fizici cuantice


adancirea cunoasteri unor fenomene, la nivel atomic si subatomic a
condus la concluzia certa ca aceste fenomene nu pot fi explicate prin
perfectionarea fizicii clasice, ci numai prin renuntarea la unele concepti
clasice si cautarea unor idei noi capabile sa explice fenomenele la scara
microscopica. drumul spre noile principii,capabile sa explice o gama larga
de fenomene la nivel atomic si nuclear, nu s-a parcurs usor si dintr-o
data. la aceste principii s-a ajuns in etape, prin numeroase incercari, si
abia catre anul 1925, prin crearea mecanici cuantice, s-a ajuns la
oteorie coerenta aplicabila in cazul fenomenelor microscopice.


teoria cuantelor

natura legaturilor moleculare, care conditio-
neaza formarea moleculelor din atomi, precum si formarea cristalelor
poatre fi inteleasa numai in cadrul mecanicii cuanticii. densitatea de
localizare
a electronului in atom scade deatul de incet, pe masura cresterii razei a
electronului din centrul atomului. prin apropierea atomului intre ei
"norul electronului" al celuilalt atom. aceasta intrepatrundere conduce la
aparitia unor interac-
tiuni pur cuantice, fara analogie clasica, intre atomi cercetarile privind
formarea moleculelor din atomi individuali au condus la concluzia ca se
pot deosebi trei tipuri principale, limita, de legaturi chimice.

Papara Dan, clasa a 9-a A

Grupul Scolar Eforie Sud, clasa a 9-a A, 01/26/99

Back Home Up Next