La paisprezece ani a scris un eseu despre estetica muzicii, dar a si contribuit la un volum editat de catre tatal sau cu titlul "Portrete ale barbatilor celebri". Aflat înca în scoala la Zwickau, citea, în afara de Friedrich Schiller si Johann Wolfgang von Goethe pe Lord Byron si autorii greci de tragedii. Însa cea mai mare, dar si cea mai îndelunga influenta literara exercitata asupra sa a fost fara îndoiala cea a lui Johann Paul Friedrich Richter, evidenta în romanele sale din tinerete, "Juniusabende" si "Selene", dintre care primul a fost completat în 1826.

În 1828 paraseste scoala si dupa un turneu, unde îl întâlneste pe Heinrich Heine la Munchen, merge la Leipzig pentru a studia dreptul. Interesul sau în muzica a fost stimulat în timpul copilariei, auzind interpretarea lui Ignaz Moscheles la Carlsbad, iar în 1827 entuziasmul sau a crescut ascultând lucrarile lui Franz Schubert si Felix Mendelssohn. Însa tatal sau, care încurajase aspiratiile muzicale ale copilului, murise în 1826, iar atât mama sa, cât si tutorele sau dezaprobau o cariera muzicala pentru el.

Problema parea sa se fi solutionat considerând intentia exprimata a lui Schumann de a studia dreptul, însa atât la Leipzig, dar si la Heidelberg, unde a mers în 1829, neglijeaza dreptul în favoarea filozofiei, iar "copilul Naturii, pur si simplu" a început sa compuna.