Clasa : Mamifere

Ordinul : Cetacee

Familia : Delphinidae

Genul : Delphinus

Specia : delphis si capensis

	De-a lungul istoriei, delfinul comun a fost consemnat in arta si literatura. Recent s-a propus ca cele doua forme ale speciei, cel cu rostru scurt si cel rostru lung, sa constituie doua specii distincte.

Caracteristici morfologice - delfinul comun este colorat, cu un complex de zig-zaguri sau cu un model de clepsidra pe lateral, delfinul comun cu rostru lung fiind colorat cu culori mult mai stinse. Cand sunt privite profilele celor doua specii de delfin comun, cel cu rostru scurt are cutia craniana mai bombata si intalneste rostrul intr-un unghi mai ascutit, comparat cu cel cu rostru lung care are cutia craniana mai plata si care se intalneste cu rostrul intr-un unghi mai mare.

Culoare - modelul coloristic al delfinilor este cel mai complex intalnit la cetaceele. Spatele este gri inchis spre negru de la varful capului spre coada inchizandu-se intr-un V pe ambele parti sub inotatoarea dorsala. Partile laterale sunt gri deschis in spatele inotatoarei dorsale si galben-bronz in fata inotatoarei dorsale, formand un model de clepsidra. Abdomenul este alb. In jurul ochilor se gasesc cercuri de culoare inchisa legate printr-o linie neagra care traverseaza capul prin spatele rostrului si o alta dunga de la falci pana la inotatoare.

Inotatoare - inotatoarea dorsala este triunghiular-curbata. Ea este ascutita si localizata in mijlocul spatelui si este de culoare neagra spre gri-deschis cu marginea neagra. Inotatoarele sunt lungi si subtiri si usor curbate sau ascutite, depinzand de pozitia geografica. Inotatoarea codala este ascutita la varfuri cu o mica crestatura in centru.

Lungime si greutate - delfinul comun poate ajunge la dimensiuni de 2,3 pana la 2,6 m si poate cantari pana la 135 kg. Delfinul comun cu rostru scurt este relativ mai greu si are inotatoarele mai mari decat cel cu rostru lung.

Hranirea - se hraneste cu calamar si cu pestisori mici. Delfinii comuni au fost vazuti lucrand in grupuri pentru a aduna pestele in mici mingi. Ca multe alte specii de delfini, delfinul comun se foloseste de activitatea umana, hranindu-se cu pestele care scapa din navoade sau este aruncat de pescari.

Imperecherea si inmultirea - delfinul comun ajunge la maturitate sexuala la varsta de 3-4 ani, sau cand ating lungimea de 1,8 - 2,1 m. Puii au o lungime de 76 pana la 86 cm, perioada de gestatie fiind de 10 - 11 luni.

Raspandirea si migratia - delfinul comun este gasit in toate apele tropicale si temperate. Delfinul comun cu rostru lung este gasit mai mult in apele de coasta; cel cu rostru scurt este gasit in apele de larg si este specia care se gaseste cel mai mult in Pacific.

Caracteristicile etologice (comportamentale) - traiesc in grupuri de maximum 150 de indivizi. Viteza maxima este de 40 km/h. Sunt ihtiofage si vaneaza in grup. In Marea Neagra exista o populatie in sudul litoralului romanesc si alta in nord (aceasta din urma sub influenta fluviului care se varsa in coltul de nord-vest al Marii Negre). Sunt remarcati deseori jucandu-se in jurul navelor si chiar in jurul balenelor mari.

Statutul - In ultimii 20 de ani sute de mii de delfini comuni au fost prinsi, impreuna cu alte specii de delfini, in navoadele de prins ton, in Pacificul de est. Pescarii rusi si turci obisnuiau sa prinda un numar mare de delfini comuni in Marea Neagra pentru carne si ulei. Pescuitul a fost interzis dupa ce numarul lor a scazut foarte mult; exista mai multe rapoarte care sugereaza ca pescarii turci inca mai pescuiesc acest delfin, pe cale de disparitie. Un numar mare de delfini comuni este prins in Marea Mediterana de catre pescadoarele japoneze, altii se pare ca sunt dusi in Peru pentru a fi mancati.

Micsorarea populatiilor de sprot si hamsie (ca rezultat al pescuitului excesiv si introducerea accidentala de ctenophore ca Mnemiopsis leidyi) poate fi un motiv pentru dificultatile de hranire a delfinului.

Delfinul comun figureaza in Cartea Rosie a IUCN-ului, iar toate statele riverane Marii Negre au interzis vanarea lor in scopuri comerciale. Aceasta specie impreuna cu celelalte specii de cetacee din regiune sunt protejate prin conventiile de la Berna si Bonn, CITES si ACCOBAMS. Planul de actiune privind mamiferele marine al UNEP precum si Planul IUCN/SSC subliniaza ca populatia din Marea Neagra este periclitata.