Perfect adaptat mediului marin in care el a evoluat cu usurinta, delfinul iubeste contactele cu omul; insoteste vapoarele saltand peste valuri, se joaca cu copiii in apropierea plajelor, plonjeaza impreuna cu pasionatii adancurilor marine, salveaza inotatorii imprudenti si ia parte chiar la misiuni in timp de razboi. Se poate spune ca nu-i lipsesc decat cuvintele, insa maine poate, gratie muncii cercetatorilor, limbajul sau ar putea fi descifrat.

Vanatori organizati si eficace

Pentru a se hrani delfinii vaneaza, fiecare specie avand propria sa tehnica. Delfinii costieri care traiesc in grupuri mici vaneaza individual. Ei ataca prazi izolate, apropiindu-se foarte repede de tarm, inaintand cateodata in ape care nu depasesc mai mult de 2m adancime. Regimul lor alimentar este mult mai variat decat al fratilor lor din largul marii. Ei mananca tot ce gasesc: anghile si alti pesti care traiesc pe fundul marii, cefalopode, creveti. Barbunul este insa hrana lor preferata.

Marii delfini (tursiops) care traiesc in largul marii, in grupuri de mai multe sute de indivizi, se hranesc de obicei dimineata devreme sau seara tarziu.

In momentul vanatorii se formeaza mai multe echipe care se raspandesc pe o suprafata mai mare, mentinand insa un permanent contact sonor intre ele. Datorita sistemului lor de ecolocatie, ei repereaza repede bancurile de pesti: moruni, scrumbii, scrumbii de Dunare. Atunci cand un banc este localizat, delfinii se apropie si ?scufundatorii? il incercuiesc. Pestii se vad astfel prizonieri, inconjurati de un zid viu, si sub efectul panicii, ei se ingramadesc, facilitand astfel rolul pradatorilor lor.

Cei mai puternici delfini se arunca asupra prazii lor, in timp ce "santinelele" raman la margine ca sa opreasca bancul. Vanatorii insfaca pestii unul cate unul si inspirand, ii impiedica sa alunece, prinzandu-i in mijlocul numerosilor lor dinti.

Toate delfinidele sunt carnivore: ei inhata pestii, cefalopodele si crustaceii cu dintii si ii inghit fara sa-i mestece. In natura (mare) este imposibil sa se estimeze cantitatea de hrana inghitita de un delfin intr-o zi. Singurele studii realizate s-au facut asupra delfinilor morti, analizandu-se continutul stomacal. Estimarile sunt mai usor de facut in captivitate, un delfin mare (tursiops) care cantareste in jur de 230kg, mananca intre 8-10kg de peste pe zi iar o femela gestanta are nevoie de 15kg de peste pe zi.

Dar delfinii in libertate inghit fara indoiala cantitati mult mai mari, deoarece prazile lor nu au calitatile nutritive ale speciilor distribuite animalelor in captivitate.

Sensibili la temperatura apei

Iarna, izotermele cu valoarea cea mai ridicata se inregistreaza de-a lungul Crimeiei, Caucazului si partial pe coastele Anatoliei. Acesta este si motivul pentru care in aceste areale are loc o concentrare masiva de ihtiofauna si implicit de exemplare de delfini apartinand celor trei specii.

In sezoanele calde ale anului, urmand curentii ce antreneaza cu ei hrana (ce consta in hamsie, sprot, stavrid) intalnim delfini in toata masa de ape a Marii Negre.

Migrarea prazii si modificarea temperaturii apei nu produc decat miscari sezoniere. Ele modofica de asemenea pe timp mai indelungat, raspandirea anumitor specii de delfinide.

Esuarile si cauzele lor

Esuarile si cauzele lor ii lasa pe biologi perplecsi. Multe animale gasite pe plaje sunt fara indoiala moarte in mare, curentii marini depunand cadavrele pe tarm. Este extrem de dificil sa determini data exacta a mortii unui cetaceu, deoarece corpul sau poate ramane in stare intacta mai multe zile in apa inainte de a se deteriora.

Esuarile in masa care pot totaliza mai multe zeci de animale sunt relativ frecvente la anumite specii. Este cazul globicefalilor, delfini foarte sociabili si ale caror grupuri sunt foarte unite. Se poate ca animalul dominant sa esueze, dintr-un anumit motiv, oricare ar fi el, si este foarte probabil ca ceilalti sa-l urmeze, cum s-a intamplat pe coastele argentiniene in 1988: 36 de delfini de toate varstele au esuat fara o cauza aparenta. Animalele pareau a fi intr-o buna stare de sanatate, exceptand doua dintre ele, puternic parazitate. Infestarile parazitare sunt responsabile de anumite esuari. In California specialistii au facut autopsia a 43 de delfini care esuasera: 91% din ei prezentau leziuni cerebrale datorita parazitului nositrema. Acesta afecteaza creierul si urechea interna. Delfinii afectati de aceasta infirmitate au comportamente anormale: nu se pot intoarce si nu pot evita obstacolele. Doua evenimente recente au demonstrat ca toxinele prezente in anumite microorganisme marine ar putea fi una dintre cauzele mortii naturale a delfinilor. Din iulie 1987, 750 de delfini tursiops au murit pe coastele atlantice ale Statelor Unite. Ficatul lor continea toxina responsabila de mareea rosie din Florida. Dupa ce au mancat pesti contaminati, delfinii si-au gasit moartea. Exista numeroase alte cauze ale esuarii. Animalele sunt cateodata lovite de elicele vapoarelor sau facute prizoniere in plasele pescaresti. Infestarile bacteriene sunt frecvente, la fel ca si urmarile poluarii mediului marin. Este deci esential sa fie luate peste tot masuri pentru a evita aceste distrugeri.

In cazul in care gasiti delfini esuati :

·Intotdeauna incercati sa pastrati pielea animalului rece si umeda. Pe cat este posibil sa aplicati vaselina sau lanolina, pentru ca pielea lor foarte usor se poate rupe si arde de la soare. Acoperiti animalul cu paturi umede.

·Daca animalul este in ape putin adanci, sapati in jurul lui pentru ca apa sa-l ajute sa-si suporte propria greutate.

·Evitati ca apa sa-i intre in nari si implicit in plamani.

·Cautati imediat un expert care sa va ajute. Acesta va sti precis ce masuri sa ia.