|
In dupa-amiaza zilei de joi, am ajuns la Brest, oras infratit cu
Constanta de mai bine de 10 ani. Locul unde se termina pamantul,
Finister-ul, este regiunea in care se afla acest oras al extremei
vestice a Frantei, asemanat cu prova unui vapor.
Dimineata celei de a sasea zile in Bretania va incepe cu o vizita
la Oceanopolis, cel mai mare parc european al Oceanelor (date……………).
Daca am fi avut o zi intreaga numai pentru Oceanopolis, am fi reusit
sa vizitam toate cele trei pavilioane (polar, tropical si temperat),
dar coplesiti de drama optiunii am urmat sfaturile lui Pascal, una
din gazdele noastre, si am ales pavilionul tropical. Inainte de
a intra am facut cunostinta cu focile jucause pe care dresorul tocmai
le convingea sa isi inceapa demonstratia. Intram in pavilion si
observam ca aici totul este conceput ca sa fii socat si incantat.
Spectaculos, interesant, colorat si exotic, dar mai ales foarte
instructiv. Acestea sunt doar cateva din apelativele care pot fi
atribuite acestui centru de descoperire a mirajului tropical.
Dincolo de spectaculos, impresioneaza abilitatea cu care sunt puse
in valoare materialele prezentate: varietati de rechini, pesti exotici,
corali etc… Acvariile imense, prezentarile multimedia de pe
ecranele televizoarelor sau ale calculatoarelor sunt mijloacele
utilizate cel mai des pentru a te conduce in universul fascinant
al tropicelor, in Oceanul Pacific, Indian si Caraibe. In contrast
cu aceasta luxurianta imaginile filmului despre pescuitul rechinilor
din Pacific ne demonstreaza fata nevazuta si cruda a bogatiei. Din
loc in loc panouri imense atrag atentia asupra distrugerilor pe
care omul le produce asupra mediului ambiant. Si pentru ca finalul
unui asemenea spectacol nu poate fi decat grandios, inainte de a
iesi din pavilionul tropical, pe o suprafata de cativa zeci de metri
se intinde o padure tropicala… adevarata.
Parasim Oceanopolis-ul cu oarecare parere de rau ca sa fim punctuali
la intalnirea noastra cu Arlette Roudaut, statornica prietena a
Romaniei, initiatoare a numeroaselor schimburi culturale in domeniul
invatamantului de toate gradele. Ca in fiecare zi, soarele a iesit
in intampinarea noastra pentru a ne face sa profitam din plin de
lumina speciala aruncata asupra coastei brestuoaze.
Brest-ul a fost o baza submarina germana in timpul celui de-al doilea
razboi mondial si de aceea orasul a fost aproape in intregime distrus.
Activitatea comerciala a portului s-a diminuat simtitor in ultima
perioada, lasand loc activitatilor de agrement. Singurele marturii
ale istoriei medievale a orasului ce dateaza din secolul 15 raman
castelul semet si auster care adaposteste muzeul Marinei, cateva
intarituri ale vechii cetati si podul mobil (cel mai mare din Franta)
numit Recouvrance. Arsenalul maritim din Brest, creat in 1631, si
turnul Tanguy evoca trecutul militar al orasului. Lumina calda si
limpede face ca ambarcatiunile vopsite in culori vii sa se oglindeasca
cu generozitate in apa incredibil de albastra.
Luam dejunul la cantina universitara, situata in cladirea Facultatii
de Litere din Brest, o constructie postmodernista ce are forma unui
vapor.
Dupa masa de pranz, pornim intr-o noua plimbare la Conquet. Poposim
intai pe plaja insorita unde printre nori soarele ne face se descoperim
umbre si contururi de spatii siderale. Ne simtim rasfatati de soarta
pentru ca peste tot Bretania ne-a intampinat cu soare si zambet.
Inaintea noastra se intinde maretia oceanului, insula Ouessant,
un loc de temute furtuni pentru navigatori care afirma: "cine
vede Ouessant, isi vede sangele."
Fiecare element din peisaj este minutios decupat depasind generozitatea
tuturor vederilor ilustrate: albastrul linistit al oceanului, cer
limpede si albastru cu nori alb-roz, stanci maronii, pajisti verzi,
biserici si catedrale maronii deschis. Turnurile catedralei Notre
Dame de Grace se decupeaza pana in cele mai mici detalii arhitectonice,
iar monumentul dedicat marinarilor cazuti in primul razboi mondial
confera locului maiestuozitate si glorie.
Parasim cu greu acest loc de gratie in care grandiosul, eroicul
si solemnitatea si-au dat mana pentru a uni gloria locurilor cu
cea a oamenilor.
Intunericul se lasa repede in acest sezon in Bretania, de aceea
si timpul are o alta dimensiune. Ajungem destul de repede la Brest
pentru a face cateva cumparaturi pentru cei de acasa, si ne oprim
la librariile Dialogue, un lant de magazine pentru muzica si publicatii.
Pe un spatiu care intrece de 10 ori celebra librarie Eminescu din
Constanta, carti din toate domeniile se insira intr-un opulent spectacol
de culoare si imagine.
Conform obiceiurilor locului, dupa o zi atat de incarcata urmeaza
o cina pe masura. Maryvonne Perron ne asteapta la Landerneau, o
localitate de 15.000 locuitori situata la aproximativ 30 km de Brest.
Impreuna cu Marie-Helene Mevel au fost toamna aceasta la Constanta
pentru o saptamana si au sustinut cursuri pentru profesorii romani
de franceza in cadrul Universitatii de Toamna.
In ambianta calda a unui interior ce aliaza traditia cu modernul
descoperim muzica lui Giles Servat, un trubadur al locurilor. Tigrette,
pisicuta gazdelor ne invioreaza cu prezenta ei, iar arta culinara
a lui Pascal, sotul lui Maryvonne, ne face sa ne simtim in forma.
Din meniu nu au lipsit frigarui din cochilii Saint-Jacques si prajitura
Bavaroise.
Impresii comune despre Romania ne fac sa ne simtim foarte aproape
unii de altii si sa regretam ca timpul petrecut impreuna este atat
de scurt. Maine, o alta destinatie, Rennes, si o alta gazda, prietena
a Romaniei, Rennee Vancassel.
Autor: MIhaela Postelnicu
|
