Lacul Techirghiol este situat pe tarmul Marii Negre, intre localitatile Techirghiol, Eforie Nord si Eforie Sud. El se deosebeste fundamental de celelalte lacuri prin aspectele sale fizico-geografice cu toate ca geneza este aceiasi (liman fluvio-marin).
Geneza
Lacul Techirghiol a aparut ca rezultat al evolutiei paleogeografice recente a bazinului Marii Negre si a regiunilor inconjuratoare, dictata de variatiile de ordin eustatic ale nivelului marii asociate cu miscarile epirogenetice locale. in prima faza - faza de vale - când nivelul marii se gasea cu 80 m sub cel actual, s-a produs adâncimea vailor. Ulterior prin ridicarea nivelului, apele marii au invadat vaile transformându-le in golfuri - faza de golf. Ca urmare a luptei permanente intre uscat si mare, tarmurile au fost supuse procesului de abraziune devenind surse de materiale necesare formarii cordoanelor care au inchis si izolat treptat golfurile, transformându-le in lacuri (faza de lac). Conform cercetarilor arheologice din partea sudica a litoralului se pare ca conturarea definitiva a cuvetei a avut loc pe la jumatatea milieniului I e.n. concomitent cu formarea grindului Chituc.
Elemente morfologice si morfometrice ale cuvetei lacustre
Cunoscut inca de pe vremea dominatiei turcesti pentru calitatile curative ale apei si namolului, Lacul Techirghiol se situeaza la confluenta a trei vai bine inscrise in relief, dintre care cea centrala, Valea Carlichioi (Biruinta), constituie corpul principal al lacului, care inainteaza adânc in interiorul uscatului 7,75 km, iar celelalte, Valea Techirghiol si Valea Tuzla, doua mari golfuri situate oarecum simetric fata de valea principala.
Câmpurile inalte cu aspect de podis, care il marginesc, coboara ca versantii unei vai catre depresiunea lacustra. Ele sunt fragmentate de o serie de vai scurte, cu caracter torential, care debuseaza in lac si formeaza la intrarea in aceasta golfuri mai mari sau mai mici despartite prin promontorii ce patrund in lac ca niste spinari de deal.
Acestea sunt mai evidente in partea sud-estica a lacului, iar in partea nord-vestica golfurile sunt mai rare si pantele dealurilor mai domoale.
In conditiile situarii nivelului la cote de sub 1 metru, in mod normal, aproape intregul tarm era insotit de o fâsie de plaja alcatuia din pietris calcaros si nisip cochilifer care se ridica cu 0,5-1 m deasupra apei. in ultimii ani, datorita cresterii nivelului, aproape intregul tarm a intrat sub actiunea procesului de abraziune, efectele fiind mai vizibile pe latura sudica a lacului.
Pe marginile spinarilor de deal care avanseaza in lac, placa de calcar, scoasa la zi, formeaza o prispa festonata marunt si prezentând numeroase microforme carstice de tipul lapiezurilor.
Versantii din imediata apropiere a liniei de tarm au inaltimi din ce in ce mai mari catre coada lacului unde ating circa 60 m.
In cea mai mare parte ei sunt fixati prin vegetatie ierboasa de stepa, dezvoltata pe patura subtire de sol format direct pe calcare. Pe alocuri, datorita pasunatului intens, in aceasta portiune versantii sunt degradati fiind mai usor atacati si de apele de siroire care antreneaza spre lac cantitati mari de particule minerale.
Caracteristicile morfometrice
Pozitia nivelului lacului fata de nivelul marii este de mare importanta intrucât reflecta evolutia lui precum si gradul si sensul comunicarii cu marea.
In perioada 1952-1954 nivelul apei lacului era la -115 cm, in 1966 la -33 cm, iar dupa 1970 a depasit nivelul marii.
Valorile care reprezinta suprafata (1200 ha) si volumul (4,18 mil. m 3 ) il incadreaza printre lacurile de dimensiuni mari situate in lungul litoralului.
Lungimea liniei de tarm (27,7 km) este de asemenea unul dintre principalele elemente care caracterizeaza cuveta lacustra. Gradul de sinuozitate sau de crestare explica foarte bine caracterul proceselor care au loc la contactul dintre apa si uscat.
Lungimea lacului este de 8 km, iar latimea maxima de 4,4 km in dreptul perisipului, aceasta latime este data de confluenta a trei vai (valea principala a carei latime este de 2 km si cele doua golfuri laterale). Dintre elementele morfometrice mai amintim: adâncimea maxima 9,75 m si adâncimea medie 3,6 m.
Bilantul hidrologic al lacului
Existenta si evolutia lacului depinde de bilantul hidric, adica de raportul dintre cantitatea de apa primita si cea pierduta. Variatia bilantului atrage dupa sine variatia nivelului si a continutului in saruri ale apei.
Temperatura medie a apei este, in general, apropiata de cea a aerului. Datorita mineralizarii ridicate, temperatura apei lacului Techirghiol poate scadea sub 0°C fara sa inghete. Catre centrul lacului, temperatura apei se modifica in sensul ca atât incalzirea cât si racirea se produc mai greu, datorita inertiei termice impusa de grosimea mai mare a stratului de apa.
In legatura cu distributia pe verticala a temperaturii apei se constata o stratificatie termica directa datorita concentratiei ridicate a apei lacului, care modifica punctul de densitate maxima a acesteia. La salinitatea de 80 %0, densitatea maxima a apei fiind atinsa la temperaturi de circa -12° C, apa supraracita de la suprafata tinde sa coboare spre fundul cuvetei, dislocând masele de apa mai calda care, fiind mai usoara, urca spre suprafata.
Transparenta si culoarea
Transparenta si culoarea apei depind atât de continutul de particule minerale si organice sau chiar de microorganismele din apa, cât si de gradul de luminare a stratului de apa (pozitia soarelui, starea cerului, etc.). Ca urmare a salinitatii ridicate lacul Techirghiol are o culoare de un albastru metalic.
In caz de inflorire a apei, apa lacului capata o culoare verzuie. Pieirea in masa a micului crustaceu Artemia salina (la inceputul toamnei) da apei o culoare rosiatica. in perioadele de dezvoltare maxima a algelor se diminueaza si transparenta apei.
Compozitia chimica si salinitatea
Mineralizatia apei variaza de la un anotimp la altul, variatiile fiind determinate de fazele de regim hidric in care predomina diversii componenti ai bilantului (alimentare, evaporatie, ani secetosi, etc.). in acelasi timp chiar in interiorul lacului continutul de saruri difera in functie de pozitia sursei de alimentare, de gradul de izolare a unor portiuni fata de restul lacului.
In majoritatea analizelor gasim pentru lacul Techirghiol concentratii care variaza in mod frecvent intre 80-90 g/l, cu unele depasiri ale limitei superioare pâna la 110 g/l in anul 1931, dar si cu scaderi pâna la aproape 70g/l. in ultimii ani, instalarea unui bilant hidric pozitiv constant, prin cresterea aportului de apa dulce, a redus din nou concentratia la aproape 70g/l. intrucât s-a constatat ca variatia salinitatii este strâns legata de variatia nivelului apei, fiind invers proportionala cu aceasta, este posibil ca in conditiile actuale de crestere treptata a nivelului, concentratia sa scada la 50g/l.
Pentru a se evita unele urmari ale cresterii continue a nivelului, s-a procedat la evacuarea apei din lac. Tipul hidrochimic in care se incadreaza apa din Lacul Techirghiol este cloro-sodic pur, iar procentul mare de cloruri (85-90%) si sodiu (77-84%) indica apartenenta genetica de mediul marin.
Din studiile detaliate efectuate s-a observat si concentratii mari de calciu si magneziu.
Viata din zona tarmului si lacului Techirghiol
Un loc aparte din punct de vedere ecologic il ocupa printre lacurile litorale, Techirghiolul. Datorita concentratiei ridicate in saruri a apei, in lac pot supravietui doar specii cu limite largi de eurilsalinitate, caracteristica florei si faunei fiind lipsa formelor superioare.
Vegetatia lacului, in afara de partea dinspre coada lui, unde apar izvoare dulci si se dezvolta pâlcuri de macrofite, este reprezentata prin alge (Cladophora cristalina) si bacterii.
Fauna este dominata de crustaceul Artemia salina, care impreuna cu alga Cladophora cristalina furnizeaza materia prima pentru producerea namolului terapeutic. Prin studii detaliate si complexe intreprinse asupra biocenozelor si formarii namolului in lacul Techirghiol (Ion Tuculescu, 1965) s-a constatat ca potentialul biologic cel mai ridicat il constituie zona litorala, in special cea dinspre tarmul nordic al lacului, unde se dezvolta in conditii optime Cladophora cristalina si sunt aduse de catre valuri cadavrele artemiilor a caror descompunere antreneaza o intensa viata bacteriana. Un alt reprezentant al microfaunei, de interes major in procesul de peloidizare, este chironomidul Haliella taurica, ale carui larve trec prin tubul lor digestiv materiile organice din stratul pelogen impunându-le transformari coloidale care confera namolului calitati plastice. Pestii nu pot trai in lac, doar la izvoarele sale dulci traiesc ghidrinii, pesti spinosi unici in Europa.
Lacul Techirghiol are si o importanta avifaunistica. Este una din zonele umede din sudul Dobrogei care a trezit interes ornitologilor inca din anul 1954, existând numeroase mentionari asupra ornitofaunei existente aici. Ca urmare, aceasta zona este populata de foarte multe specii de pasari multe dintre acestea fiind rar intilnite in România: califarul (Tadorna tadorna), rata aramie (Oxyura leucocephala), pescarusul cap negru (Larus melanocephalus), nagâtul (Vanellus vanellus), cataliga (Himantopus).
In prezent, in zona lacului numarul de specii cunoscute a crescut la 168 ceea ce reprezinta 45% din totalul speciilor cunoscute in România. Lacul adaposteste in timpul iernii efective numeroase de pasari ca de exemplu: gâsca de vara (Anser anser) , pescarusul mic (Larus minutus), sau poate deveni un important loc de popas pentru aceste specii. in concluzie, lacul Techirghiol ramâne unul dintre cele mai importante refugii ornitologice din Dobrogea de Sud, urmând a se impune o protectie adecvata acestui ecosistem.
Probleme de amenajare si protectie a lacului
Pentru a se evita unele urmari de cresteri continue a nivelului lacului s-a procedat la evacuarea apei prin pompare. Ca urmare s-au constituit statii de pompare care pompeaza apa prin conducte in nord spre Lacul Agigea si in sud spre Lacul Tatlageac.
De asemenea, se afla in lucru instalarea unei conducte cu diametru foarte mare cu punctul de plecare din spatele barajului mare in lungul tarmului vestic si nordic spre Marea Neagra cu scurgere gravitationala. Se va trece la terasarea malului cu scopul reducerii eroziunii.
Masuri de protectie a lacului
Aceste propuneri de amenajari si masuri de protectie au fost prezentate cu ocazia lansarii proiectului de monitorizare a lacului Techirghiol de catre specialistii de la RAAR si respectiv reprezentantii organizatiei nonguvernamentale Mare Nostrum.