Florina IANCU si Cristina BRASOVEANU

Autocarul era plin cu tineri care au pornit nerăbdători să cunoască muzeul arheologic Histria. Joi, 6 august a.c., pe la ora 9,30, cand am plecat, soarele era "sus pe cer, mandru si liber", iar drumul era o adevărată splendoare. Suntem fascinati de frumusetea mării, a călătoriei. Vegetatia, pescărusii si marea te fac să visezi la nemărginit; linia de orizont este ceva ireal.

Privind monumentele, clădirile si portul, nici nu observi cât de repede ai ajuns acolo unde în secolul VII î.e.n. grecii au întemeiat, pe tărmul de vest al Mării Negre, orasul Histria.

Pe teritoriul rural al Histriei au fost descoperite numeroase asezări si necropole (cimitire subterane din antichitate, cripte) datând din secolele VI-V î.e.n., care au apartinut unei populatii eterogene, în cadrul căreia preponderenta este componenta geto-dacică. Orasul Istros a fost botezat de milesieni dupa fluviul cu acelasi nume care-l strabatea. Azi, Istros a devenit Dunare, iar Histria e dor o legenda.

În muzeu, lucruri de tot felul: boluri cât un stat de om, "pusculite" - un muzeu în muzeu, ace de cusut, ace pentru păr, inscriptii în limba latină sau greacă veche (care, de altfel, ne întâmpină de la intrare). Ne-am distrat încercând să ne imaginăm procesul de turnare a aurului si a argintului în tipare, ghicind după forme frumusetea bijuteriilor.

După ce am văzut muzeul, am trecut la vizitarea RUINELOR, un capitol "palpitant" din excursia noastră. Palpitant pentru că am avut de-a face cu "broscute" săritoare, serpi mâncători de pestisori, si... o mie si una si un milion de gâze si gâzulite!

Pe drumul de întoarcere către oras, am poposit la sediul TV NEPTUN, unde ne-am "zbenguit" pe platoul I, am "navigat" pe cele două etaje si bătut la usă (la propriu) pe la cele mai importante cabine (redactia TV – divertisment si sport, secretariat – unde se coordonează totul, productie – efecte speciale, emisie – filmări, montaj etc.). Tot aici am aflat de existenta trustului care include postul TV Neptun, radio Neptun si ziarul Telegraf si de ucenicia constanteana lui Marius Dragomir si Andrei Gheorghe.

Către după-amiză am ajuns pe plajă, spre bucuria multora. Trei ore ne-au fost destul pentru a lega prietenii, a intra în apă îmbrăcati (costumele de baie erau, se subîntelege, la hotel sau acasă), a ne balaci sau a juca un volei.

Seara am fost prea obositi si nedormiti de mult timp ca să încheiem ziua în mod oficial într-o discotecă. Ne-am multumit cu camerele noastre de hotel, unde am stat de vorbă si am lucrat la articole până seara târziu.