Discursul Profesorului C.W.Oseen, Presedinte al Comitetului Nobel pentru Fizica

al Academiei Regale Suedeze de Stiinte

            "Majestatea Voastra, Inaltimile Voastre, Doamnelor si Domnilor.

    Intrebarea privitoare la natura razelor de lumina este una dintre cele mai vechi in fizica. In lucrarile filozofilor antici se gasesc indicatii si o delimitare stricta a doua concepte total diferite ale acestui fenomen. Oricum, ele au aparut intr-o forma clara si bine definita pe timpul cand bazele fizicii de-abia erau puse, timp ce sta sub semnul geniului lui Newton. Una dintre aceste teorii afirma ca raza de lumina este compusa din mici particule, pe care le putem denumi corpusculi si care sunt proiectate in spatiu de substante emitatoare de lumina. Cealalta sustine ca lumina este o miscare ondulatorie de un tip sau altul. Faptul ca aceste doua teorii, in  acest stadiu elementar, pot fi deopotriva posibile, este atribuit explicatiilor la fel de bune pe care le dau referitor la cea mai simpla lege ce guverneaza raza de lumina si anume in conditiile in care este neperturbata, lumina se propaga in linie dreapta.

    Secolul al XIX-lea pecetluieste victoria teoriei ondulatorii. Cei dintre noi ale caror studii coincid cu aceasta perioada au invatat cu siguranta ca lumina este o miscare ondulatorie. Aceasta convingere a fost bazata pe studiul unei serii de fenomene din care reiese imediat valabilitatea teoriei ondulatorii dar care, pe de alta parte, nu pot fi explicate de teoria corpusculara. Unul dintre aceste fenomene este difractia suferita de o raza de lumina la trecerea printr-o mica deschizatura intr-un ecran opac. De-a lungul razei difractate alterneaza benzi luminoase si intunecoase. Acest fenomen a fost considerat multa vreme decisiv pentru demonstrarea teoriei ondulatorii. Pe deasupra, de-a lungul secolului al XIX-lea multe alte fenomene luminoase, mai complexe, au fost observate si toate, fara nici o exceptie, au fost explicate complet de teoria ondulatorie, ceea ce parea imposibil de realizat prin prisma teorei corpusculare. Valabilitatea teoriei ondulatorii parea definitiv demonstrata.

    Secolul al XIX-lea a fost si secolul cand conceptele atomice au prins radacini in fizica. Una dintre cele mai importante descoperiri din ultimele decenii ale acestui secol a fost descoperirea electronului, cea mai mica sarcina electrica negativa existenta in stare libera.

    Sub influenta celor doua curente de idei, conceptia pe care fizica secolului al XIX-lea a avut-o privind universul a fost urmatoarea. Universul era divizat in doua lumi. Una era cea a luminii, a undelor, cealalta era cea a materiei, a atomilor si electronilor. Aparenta perceptibila a universului era conditionata de interactia acestor doua lumi.

    Secolul nostru ne-a invatat ca in afara de nenumaratele fenomene luminoase care stau marturie pentru teoria ondulatorie, exista altele care dovedesc nu mai putin corect si decisiv teoria corpusculara. O raza de lumina are proprietatea de a elibera un suvoi de electroni dintr-o substanta. Numarul de electroni eliberati depinde de intensitatea razei. Dar viteza cu care electronii parasesc substanta este aceeasi, indiferent daca raza de lumina provine de la cea mai puternica sursa de lumina care poate exista sau daca provine de la cele mai indepartate stele care nu pot fi vazute cu ochiul liber. In acest caz totul se intampla ca si cum raza de lumina ar fi compusa din corpusculi care traverseaza universul nemodificati. Se pare astfel ca lumina este in acelasi timp o unda in miscare si un suvoi de corpusculi. Unele dintre proprietatile sale sunt explicate de prima supozitie, altele de a doua. Ambele trebuie sa fie adevarate.

    Louis de Broglie a avut curajul sa sustina ca nu toate proprietatile materiei pot fi explicate de teoria corpusculara. In afara de nenumaratele fenomene care sprijina aceasta teorie, exista altele, dupa parerea sa, care pot fi explicate doar presupunand ca materia este, prin natura sa, o unda. In timp ce nu era cunoscut nici un singur fapt care sa sustina aceasta teorie, Louis de Broglie a afirmat ca un suvoi de electroni care trece printr-o mica deschizatura practicata intr-un ecran opac trebuie sa se manifeste ca o raza de lumina in aceleasi conditii. Nu este chiar acesta felul in care au avut loc investigatiile experimentale ale lui Louis de Broglie pentru demonstrarea acestei teorii. In schimb, fenomenele aparute la reflectarea razei de electroni pe suprafete cristaline sau la penetrarea unei coli subtiri, etc. au fost valorificate. Rezultatele experimentale obtinute prin aceste variate metode au sprijinit puternic teoria lui de Broglie. Este deci un fapt ca materia are proprietati ce pot fi explicate doar prin prisma caracterului ondulatoriu. Un aspect al naturii materiei complet nou si chiar nebanuit ne-a fost in acest fel relevat.

    Prin urmare nu exista doua lumi, una a luminii si a undelor iar cealalta a materiei si a corpusculilor. Exista un singur univers. O parte din proprietatile sale sunt explicabile prin teoria ondulatorie, celelalte prin teoria corpusculara.

    In concluzie as dori sa punctez ca ceea ce se aplica materiei ni se aplica noua insine deoarece, dintr-un anumit punct de vedere, facem parte din materie.

    Un cunoscut poem suedez se deschide prin cuvintele: "Viata mea este o unda". Poetul si-ar fi putut exprima gandurile si prin cuvintele: "Eu sunt o unda". In acest caz, cuvintele sale ar  fi fost o premonitie a prezentei intelegeri profunde a omului in legatura cu natura materiei.

    Domnule Louis de Broglie. Inca de foarte tanar v-ati aruncat in jocul nebunesc al celor mai profunde probleme ale fizicii. Ati avut indrazneala sa sustineti, fara sprijinul vreunui fapt cunoscut, ca materia nu are numai o natura corpusculara, ci si una ondulatorie. Experimentele ulterioare au stabilit corectitudinea judecatii dumneavoastra. Ati acoperit cu glorie proaspata un nume deja incoronat de secole cu onoare. Academia Regala de Stiinte a hotarat sa rasplateasca descoperirea dumneavoastra cu cea mai importanta recompensa de care este capabila. Va rog sa primiti din mainile Regelui nostru Premiul Nobel pentru Fizica din 1929.