Este greu de crezut ca electronul a fost descoperit abia in 1897, iar neutronul in 1932.

    In 1859 Gustav Kirchhoff a demonstrat o teorema despre radiatiile emise de corpurile intunecate. Un corp intunecat este un corp care absoarbe toata energia care ii este transmisa, insa nu reflecta lumina, de aceea el apare observatorului ca un corp negru. Un corp intunecat este de asemenea un emitator perfect si Kirchhoff a demonstrat ca energia emisa depinde doar de temperatura si de frecventa. El a provocat fizicienii sa gaseasca aceasta functie.

    In 1896 Wilhelm Wien a dat o solutie problemei propuse de Kirchoff dar pentru lungimi de unda foarte mici.

    In 1900 Plank a determinat formula pentru functia lui Kirchoff. A presupus ca energia totala emisa ia doar valori discrete (cuante de energie). Teoria era valabila pentru toate lungimile de unda, dar avea ca fundament o presupunere neexperimentata.

    In 1905 Einstein a examinat efectul fotoelectric (emisia de electroni de catre metale si semiconductori sub actiunea luminii. A propus o teorie cuantica a luminii, ceea ce facuse si Plank inainte cu cinci ani.

    In 1913 Niels Bohr a scris o lucrare revolutionara despre atomul de hidrogen.

    Existau concepte in noua teorie cuantica ce ii ingrijorau nespus pe fizicieni.

    In 1924 Bohr, Kramers si Slater au facut propuneri teoretice importante privind interactia luminii cu materia care elibereaza fotonii.

    Anul 1924 a vazut publicarea unei alte lucrari fundamentale. Este vorba despre cea a lui Satyendra Nath Bose care presupunea stari diferite pentru fotoni si propunea neconservarea numarului de fotoni. In locul independentei particulelor, Bose a pus particulele in celule si a vorbit despre independenta celulelor. Timpul a aratat ca Bose a avut dreptate in tot ceea ce a spus.

    Este momentul cand apare teza de doctorat a lui Louis de Broglie, care prezenta dualitatea unda-corpuscul a luminii si care o extindea la toate particulele, in special la electroni.