Pe
scurt
Curriculum
meteo
Curriculum
Marea Neagra
Activitati
Proiecte
Echipamente
Resurse
Baze
de date
Albume
Vremea
azi
Remote
sensing
|
�Cea mai mare problema cu care se confrunta
pescuitul oceanic este pescuitul in exces si reducerea stocurilor. Traulere
industriale ale unor companii mari strabat noi regiuni si exploreaza noi
adancimi ale oceanului planetar in cautare de noi resurse. Limitarea pescuitului
industrial este dificila deoarece deseori el se practica in zone aflate
in afara oricarei jurisdictii, in care legislatiile nationale nu pot fi
aplicate. Mai mult, exista uriase dificultati tehnice in a urmari si supraveghea
vasele aflate in largul marii. In Newfoundland, pescuitul in exces al
codului a dus in final la ruinarea tuturor pescarilor. De ce oare nu coopereaza
pescarii pentru a salva atat speciile pescuite cat si pentru a-si asigura
propriile venituri de viitor? Ce s-ar putea face pentru a dezvolta un
pescuit ecologic dar in acelasi timp profitabil in perspectiva?
Pescuitul in Marea Neagra
exemplifica foarte bine aceste probleme si provocari. Exista putine traulere
industriale care opereaza in Marea Neagra si, spre deosebire de alte mari,
aici nu patrund vase de pescuit din exterior care sa exploateze resursele
locale. Totusi reglementarea pescuitului intre cele sase state care inconjoara
Marea Neagra este ea insasi o provocare. Cele mai multe vase de pescuit
turcesti folosesc cea mai avansata tehnologie de pescuit si deseori au
motoare foarte puternice. Se intampla destul de frecvente ca acestea sa
pescuiasca in afara apelor teritoriale turcesti. Deocamdata pescuitul
in exces nu este inca o problema generalizata in Marea Neagra. Unele specii,
cum ar fi somonul de Marea Neagra si sturionul sunt grav amenintate; altele,
cum ar fi macroul� si pestele spada au disparut cu desavarsire; in acelasi
timp, alte specii, cum ar fi sprotul sunt exploatate sub capacitate. Savantii
sunt de acord ca reducerea capturilor de scrumbie(sardele) s-ar datora
pe de o parte pescuitului excesiv din anii 1990 dar in cea mai mare parte,
patrunderii lui Mnemiopsis leidyi (Vezi �Specii straine�). Daca putem
spune ca in prezent pescuitul nu ameninta in general ecosistemul Marii
Negre, trebuie sa mentionam ca unele specii si ecosisteme zonale/regionale
sunt serios amenintate. Mai mult de atat, echilibrul ecosistemului marii
este foarte fragil, astfel incat pescuirea in exces a sardelelor ar putea
avea consecinte grave pentru alte parti ale ecosistemului.
Pauza pentru reflectie:
|
Cui apartine pestele?
Discutati despre deosebirile dintre agricultura si pescuit.
|
�Hrana marina furnizata
de Marea Neagra a fost timp de milenii o importanta sursa de nutritie
pentru oamenii care traiesc in apropierea Marii Negre. Marea Neagra este
foarte productiva si furnizeaza rezerve imense de specii de pesti pelagici
si cantitati apreciabile de pesti valorosi ca turbot?? si red mullet??.
In plus, bonito?? si sea bass??, migreaza pina adanc in interiorul
marii in Marea Neagra, prin Bosfor pentru a se ingrasa??. In multe locuri
in jurul Marii Negre pestele si hrana marina ocupa un loc important in
gastronomie si folclor, si exista traditii legate de pescuit care folosesc
tehnici si cunostinte seculare. In zilele noastre, vocabularul ce ilustreaza
pestele si pescuitul cuprinde cuvinte cu ascendenta greaca si latina.
|
|
Uniunea Sovietica a inceput sa dezvolte
o industrie a pescuitului in anii 1930 iar prin anii 1960 si �70 aveau
cea mai mare flota de pescuit marin in Marea Neagra. Pescuitul turcesc
a inceput sa se dezvolte sub raport tehnologic si ca pondere economica
prin anii 1950. In toate tarile riverane Marii Negre a existat o politica
de dezvoltare a pescuitului marin si o planificare in dezvoltarea infrastructurii,
incluzand constructia de porturi si intreprinderi de prelucrare a pestelui.
Prin anii 1980 numarul de vase de pescuit in Marea Neagra atinsese maximul
iar cantitatile pescuite erau la apogeu. Apoi s-au produs doua brese in
anii de dinainte si imediat dupa 1990. Una a fost o bresa ecologica: introducerea
accidentala a lui Mnemiopsis leidyi a dus la colapsul pescuitului de scrumbii.
Cea de-a doua bresa a fost una politica si economica: prabusirea URSS
si a structurii sale economice controlate de stat. Criza economiei si
restructurarea dramatica a acesteia au dus la descresterea dramatica a
cantitatilor pescuite. In tarile fotei URSS pescuitul era controlat de
stat prin asociatii. Situatia s-a schimbat in prezent si pescuitul s-a
adaptat la economia de piata. Cele mai multe vase pescuit din Turcia sunt
in proprietatea unor companii familiale care le si exploateaza. Deseori
sunt organizate in asociatii care insa interactioneaza in foarte mica
masura cu statul.
|
In timp ce politicile de stat s-au
concentrat asupra pescuitului industrial, mai exista o multitudine
de vase mici
care practica pescuitul in Marea Neagra. Nimeni nu stie cate vase
si cati oameni sunt implicati in acest domeniu dr importanta sa
economica este precis considerabila. Pescuitul cu vase mici se asociaza
cu alte forme de castiguri, iar acest tip de pescuit este mai putin
nociv sub raport ecologic decat cel practicat cu vase mari. (Vezi
cazul 2). In concluzie mii de oameni isi castiga existenta din pescuitul
practicat in Marea Neagra care furnizeaza locuitorilor din tarile
dimprejurul marii hrana bogata in proteine.
|
|
|
Daca
este posibil, intalniti-va cu niste pescari si intrebati-i despre
proprietate si structurile organizationale in pescarii. Aflati ce fel de restrictii sunt aplicate activitatii
de pescuit si cine este factorul de decizie. Discutati cu pescarii
daca reglementarile sunt suficiente si eficiente. Scrieti un scurt
raport.
|
Provocarea organizationala
si politica - ce credeti despre aceasta problema?
|