Meteo Carmen Sylva

Pescuitul

Pe scurt

Curriculum meteo

Curriculum
Marea Neagra

Activitati

Proiecte

Echipamente

Resurse

Baze de date

Albume

Vremea azi

Remote sensing

�Cea mai mare problema cu care se confrunta pescuitul oceanic este pescuitul in exces si reducerea stocurilor. Traulere industriale ale unor companii mari strabat noi regiuni si exploreaza noi adancimi ale oceanului planetar in cautare de noi resurse. Limitarea pescuitului industrial este dificila deoarece deseori el se practica in zone aflate in afara oricarei jurisdictii, in care legislatiile nationale nu pot fi aplicate. Mai mult, exista uriase dificultati tehnice in a urmari si supraveghea vasele aflate in largul marii. In Newfoundland, pescuitul in exces al codului a dus in final la ruinarea tuturor pescarilor. De ce oare nu coopereaza pescarii pentru a salva atat speciile pescuite cat si pentru a-si asigura propriile venituri de viitor? Ce s-ar putea face pentru a dezvolta un pescuit ecologic dar in acelasi timp profitabil in perspectiva?

Pescuitul in Marea Neagra exemplifica foarte bine aceste probleme si provocari. Exista putine traulere industriale care opereaza in Marea Neagra si, spre deosebire de alte mari, aici nu patrund vase de pescuit din exterior care sa exploateze resursele locale. Totusi reglementarea pescuitului intre cele sase state care inconjoara Marea Neagra este ea insasi o provocare. Cele mai multe vase de pescuit turcesti folosesc cea mai avansata tehnologie de pescuit si deseori au motoare foarte puternice. Se intampla destul de frecvente ca acestea sa pescuiasca in afara apelor teritoriale turcesti. Deocamdata pescuitul in exces nu este inca o problema generalizata in Marea Neagra. Unele specii, cum ar fi somonul de Marea Neagra si sturionul sunt grav amenintate; altele, cum ar fi macroul� si pestele spada au disparut cu desavarsire; in acelasi timp, alte specii, cum ar fi sprotul sunt exploatate sub capacitate. Savantii sunt de acord ca reducerea capturilor de scrumbie(sardele) s-ar datora pe de o parte pescuitului excesiv din anii 1990 dar in cea mai mare parte, patrunderii lui Mnemiopsis leidyi (Vezi �Specii straine�). Daca putem spune ca in prezent pescuitul nu ameninta in general ecosistemul Marii Negre, trebuie sa mentionam ca unele specii si ecosisteme zonale/regionale sunt serios amenintate. Mai mult de atat, echilibrul ecosistemului marii este foarte fragil, astfel incat pescuirea in exces a sardelelor ar putea avea consecinte grave pentru alte parti ale ecosistemului.

Pauza pentru reflectie:

Cui apartine pestele?

Discutati despre deosebirile dintre agricultura si pescuit.

�Hrana marina furnizata de Marea Neagra a fost timp de milenii o importanta sursa de nutritie pentru oamenii care traiesc in apropierea Marii Negre. Marea Neagra este foarte productiva si furnizeaza rezerve imense de specii de pesti pelagici si cantitati apreciabile de pesti valorosi ca turbot?? si red mullet??. In plus, bonito?? si sea bass??, migreaza pina adanc in interiorul marii in Marea Neagra, prin Bosfor pentru a se ingrasa??. In multe locuri in jurul Marii Negre pestele si hrana marina ocupa un loc important in gastronomie si folclor, si exista traditii legate de pescuit care folosesc tehnici si cunostinte seculare. In zilele noastre, vocabularul ce ilustreaza pestele si pescuitul cuprinde cuvinte cu ascendenta greaca si latina.

Casetă text: Incercati sa faceti o lista cu pestii si alte alimente marine pe care le mancati in mod curent. Care dintre ele provin din Marea Neagra?

Uniunea Sovietica a inceput sa dezvolte o industrie a pescuitului in anii 1930 iar prin anii 1960 si �70 aveau cea mai mare flota de pescuit marin in Marea Neagra. Pescuitul turcesc a inceput sa se dezvolte sub raport tehnologic si ca pondere economica prin anii 1950. In toate tarile riverane Marii Negre a existat o politica de dezvoltare a pescuitului marin si o planificare in dezvoltarea infrastructurii, incluzand constructia de porturi si intreprinderi de prelucrare a pestelui. Prin anii 1980 numarul de vase de pescuit in Marea Neagra atinsese maximul iar cantitatile pescuite erau la apogeu. Apoi s-au produs doua brese in anii de dinainte si imediat dupa 1990. Una a fost o bresa ecologica: introducerea accidentala a lui Mnemiopsis leidyi a dus la colapsul pescuitului de scrumbii. Cea de-a doua bresa a fost una politica si economica: prabusirea URSS si a structurii sale economice controlate de stat. Criza economiei si restructurarea dramatica a acesteia au dus la descresterea dramatica a cantitatilor pescuite. In tarile fotei URSS pescuitul era controlat de stat prin asociatii. Situatia s-a schimbat in prezent si pescuitul s-a adaptat la economia de piata. Cele mai multe vase pescuit din Turcia sunt in proprietatea unor companii familiale care le si exploateaza. Deseori sunt organizate in asociatii care insa interactioneaza in foarte mica masura cu statul.

Casetă text: Studiul de caz nr. 1-pescuitul de scrumbii(hamsie??) Pescuitul de scrumbii reprezinta doua treimi din capturile totale din Marea Neagra. Aceasta specie mica pelagica intreprinde annual migratii in jurul Marii Negre, petrecandu-si vara raspandite in apele mai racoroase din nord si deplasandu-se in bancuri spre sud si est pe timpul iernii. Astfel srumbiile traverseaza apele teritoriale ale apropae tuturor statelor limitrofe Marii Negre. Totusi, intrucat se deplaseaza in bancuri si poposesc in zone relativ stabile pe timpul iernii, scrumbiile pot fi pescuite in cantitati mai mari in apele Georgiei si ale Turciei. Prinderea de scrumbii reprezinta cea mai mare pondere in pescuitul turcesc si de asemeni o mare parte a pescuitului URSS. Pana in 1989 cantitatea de scrumbii prinsa de URSS in apele Georgiei se ridica la aproximativ jumatate din cantitatea pescuita de Turcia. Bresele dramatice petrecuta spre sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990 au schimbat acest raport. Pe de o parte, noile frontiere au impiedicat vasele ucrainene si rusesti sa mai pescuiasca din apele Georgiei. Atunci cand, la jumatatea anilor 1990 cantitatea de scrumbii se refacuse, capacitatea de pescuit a Turciei crescuse iar a fostelor state ale URSS se prabusise total. Atunci cand capturile nu erau destul de bune in apele turcesti, vasele incercau sa urmareasca bancurile in apele Georgiei. Intr-un asemenea incident un pescar turc a fost impuscat mortal de paza de coasta georgiana. In conditiile renasterii flotelor de pescuit ucraineana si rusa si a noilor tratate cu Georgia, pescuitul de scrumbii in apele georgiene se va revigora in curand. Competitia pentru resurse va renaste, dar in prezent nu exista tratate si intelegeri care sa reglementeze problema pe plan international. Ecologia scrumbiilor este o problema a Marii Negre. Managementul pescuitului de scrumbii ar trebui reglementat prin tratate intre toate statele limitrofe Marii Negre.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In timp ce politicile de stat s-au concentrat asupra pescuitului industrial, mai exista o multitudine de vase mici care practica pescuitul in Marea Neagra. Nimeni nu stie cate vase si cati oameni sunt implicati in acest domeniu dr importanta sa economica este precis considerabila. Pescuitul cu vase mici se asociaza cu alte forme de castiguri, iar acest tip de pescuit este mai putin nociv sub raport ecologic decat cel practicat cu vase mari. (Vezi cazul 2). In concluzie mii de oameni isi castiga existenta din pescuitul practicat in Marea Neagra care furnizeaza locuitorilor din tarile dimprejurul marii hrana bogata in proteine.

 

 

Casetă text: Studiul de caz nr. 2-Schimbari survenite in pescuitul cu vase mici Pe coasta de est turceasca a Marii Negre pescari cu vase mici obisnuiau sa-si asigure o mare parte din venit din pescuitul intensiv al barbunului rosu la inceputul verii. Pestele este foarte apreciat pe piata turca si, printr-un pescuit moderat ar putea asigura venituri venituri rezonabile pentru pescari. Plase de fund erau asezate paralel cu coasta iar concurenta se stabilea pentru cele mai bune amplasamente. Era considerat ca un gest incorect amplasarea unor plase in asa fel incat sa devieze traseul pestelui catre plase asezate anterior in zona. Multi pescari tindeau sa-si aseze plasele in aceleasi amplasamente timp de cate o luna intreaga, si chiar sa marcheze locurile alese cu geamanduri. Pescari vorbeau despre “locurile lor” si exista o intelegere mutuala intre ei, fara nici o intreventie oficiala, asupra regulilor care regelementau acest mod particular de pescuit. In mai multe locuri in care se practica pescuitul cu vase mici in bazinul Marii Negre exista asemenea reglementari respectate de pescari. Totusi, acest mod particular de pescuit al barbunului rosu a disparut la mijlocul anilor ’90. Vinovatul principal a fost dezvoltarea pescuitului unui intrus, melcul de mare Rapana. Acesta este prins cu drage cu cadre de metal, 10m/100Hp, “vase mici” (vezi imaginea de mai sus) care obisnuiesc sa baleieze fundul marii, pe intinderi mari de-a lungul coastei, distrugand habitatul unor specii, printre care si al barbunului rosu. Din punct de vedere economic, pescuitul melcilor de mare este coloana vertebrala a activitatii multor pescari cu vase mici. O consecinta negativa a dezvoltarii acestei activitati este ca vasele folosite pentru recoltarea melcilor sunt folosite si pentru tractarea plaselor de fund-activitae ilegala, dar practicata la adapostul intunericului. Pescarii cu vase mici sunt in general lipsiti de proprietate (de ex. pamant) si de aceea cauta in permanenta solutii pentru asigurarea castigurilor. Saracia este unul dintre motivele pentru care se practica tehnici de pescuit nocive pentru mediu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daca este posibil, intalniti-va cu niste pescari si intrebati-i despre proprietate si structurile organizationale in pescarii. Aflati ce fel de restrictii sunt aplicate activitatii de pescuit si cine este factorul de decizie. Discutati cu pescarii daca reglementarile sunt suficiente si eficiente. Scrieti un scurt raport.  
 


 

Provocarea organizationala si politica - ce credeti despre aceasta problema?

Casetă text: Un experiment de reflectie simplu: Intr-un lac mic exista un stoc redus de peste valoros. Doi pescari isi intind in mod regulat plasele pentru a-si asigura existenta lor si a familiilor lor. Apoi se decid sa isi cumpere echipament de pescuit performant, crescand posibilitatile de pescuit. Daca amandoi ar pescui atat cat pot, in curand rezerva de peste s-ar reduce pana la disparitie ceaa ce ar avea drept urmare ruina celor doi. Daca unul dintre ei s-ar limita la trei zile de intins plasele pe saptamana, nu ar avea garantia ca celalalt va face la fel. Ambii pescari ar trebui sa realizeze ca daca nu limiteaza pescuitul, vor ajunge amandoi la ruina. La acest momenmt, daca nu vor ajunge la o intelegere se vor gasi intr-un cerc vicios in care fiecare va incerca sa pescuiasca cat mai mult inainte de disparitia totala a rezervelor de peste. Si apoi, daca ar mai aparea inca un pescar pe lac. In timp ce nu este foarte rar ca pescarii cu vase mici sa cada la intelegeri privind pescuitul rational pentru protejarea resurselor, acest lucru este mult mai rar in cazul pescariilor mari. Atat timp cat vasele opereaza independent unele de altele, pescarii nu vor limita capturile pentru a proteja rezervele. Isi fac calculul, pe buna dreptate ca “daca nu pescuim noi, o va face altcineva”. In mod evident este necesara cooperarea si supervizarea la nivele sociale multiple pentru a stopa acest proces distructiv; intre asociatii de pescuit, intre sistemele de pescuit nationale in cadrul carora exista servicii administrative si stiintifice specializate, intre state. Politicile, legile, economiile pot fi adaptate in multiple feluri. Mai mult de atat, aceste politici vizeaza mai mult decat stocurile de pesti si ecologia marina. Puteti stabili ce alte aspecte mai sunt vizate? Care credeti ca ar fi cea mai buna metoda de organizare a pescuitului?