Biologia si ecologia Marii Negre

Pe scurt

Curriculum meteo

Curriculum
Marea Neagra

Activitati

Proiecte

Echipamente

Resurse

Baze de date

• 2000
• 2001
• 2002
• 2003
• 2004

Albume

Vremea azi

Remote sensing

Iu. P. Zaitev, B. G. Alexandrov

1. Marea Neagra face parte din categoria marilor interioare. Asemenea mari patrund in uscat si comunica cu oceanul sau cu marile invecinate prin stramtori. Fiind o mare tipic interioara, Marea Neagra depinde in mare masura de propriul bazin de acumulare a apei prin care curge o multime de fluviiprintre care fluvii precumDunarea, Niprul, Nistrul, Don, Ciorohi, Cizil-Irmak si altele. Suprafata bazinului de acumulare al Marii Negre depaseste 2.000.000 km^2� si ocupa in intregime sau partial teritoriile a 20 de tari din Europa si Asia. In acesta sunt dispuse regiuni agricole intinse, centre industriale si orase puternice, traiesc aproape 160 milioane de oameni. Salinitatea apelor de suprafata ale Marii Negre este de18%₀ �ceea ce inseamna de doua ori mai putindecat salinitatea oceanica normala de 35%₀ .Principala cauza a desalinizarii Marii Negre este marele volum de apa de rau care ajunge in ea si volumul limitat de apa sarata din Marea Mediterana _�ce patrunde prin stramtorile Bosfor si Dardanele. Daca in Marea Neagra ar exista flux si reflux ca in multe alte mari, aceasta ar fi putut fi comparata cu un mare estuar al zonei temperate din emisfera nordica.Totusi fluxurile si refluxurile din Marea Neagra, practic, nu se observa, de aceea nici schimbarile regulate ale salinitatii marii nu se produc,iar ca sa o consideram un estuar, asa cum presupun cativa autori, nu exista baze formale. Acesta este un mare bazin de acumulare de apa marina in care exista o mare formare de diversi biotopi (habitate) de la cei marini pana la cei de apa dulce.

In cazul existentei unei mari varietati biotopice, organismele din apa, in functie de preferendumul ecologic au posibilitatea de a alege un biotop sau altul pentru inmultire, crestere sau hibernare. In plus, unele organisme sunt capabile sa suporte variatii insemnate ale salinitatii apei (eurihalinele), iar altele (stenohalinele) prefera apa de o anumita salinitate. Deosebit de sensibili la salinitatea apei in stadiile timpurii de dezvoltare a organismelor, sunt icrele si larvele. De aceea pestii, de exemplu, la depunerea icrelor migreaza catre acele locuri care, din punct de vedere al salinitatii, corespund in cea mai mare masura preferendumului icrelor si larvelor. Se disting migratii de pesti anadrome si catadrome la depunerea icrelor.

2. Ca si in alte mari, in alte mari, in Marea Neagra exista doua mari ecosisteme, unul in pelagic si altul in bental. In pelagic sau in adancimea apei traiesc organismele planctonului, neustonului si nectonului. Hrana primara se creeaza din substantele minerale ale organismelor planctonului vegetal sau fitoplanctonului. Ele se numesc producatori primari. Fitoplanctonul se hraneste cu organisme ierbivore din zooplancton. Ele se numesc consumatori primari. Acestia servesc drept hrana pestilor mici (consumatori secundari) iar acestia la randul lor sunt mancati de pesti rapitori si de delfini (consumatori tertiari). In acest fel se constituie lantul trofic in pelagic.

Populatia de pe fund depinde in mare masura de detritus pe care il produc plantele si animalele in pelagic si bental, Detritusul este mancat de organisme, detritofag si de filtratori (viermi, crustacee, moluste). La randul lor aceste animale servesc drept hrana pestilor. In acest mod se constituie lantul trofic in bental.

In legatura cu aceasta, pentru ca aproape 87% din adancimea apei Marii Negre este contaminata de hidrogen sulfurat, viata in bental este concentrata in zona platformei continentale. Platforma continentala mai larga a Marii Negre este dispusa in partea de nord-vest a ei. Suprafata acestei platforme continentale este de aproape 60.000 km² si aici sunt dispuse principalele plante acvatice de fund, moluste si pesti.

3. In legatura cu salinitatea scazuta a apei, cu temperatura joasa a apei in vreme de iarna, cu contaminarea straturilor din adancime cu hidrogen sulfurat, conditiile de viata din Marea Neagra au fost nepotrivite pentru multi locuitori in masa, din marea invecinata, Mediterana. Astfel, in Marea Neagra nu s-au acomodat radiolari, molustele pteropode si cefalopode, hiparidele, aricii de mare si multi altii. Din 120 de specii de adancime cunoscute in Marea Mediterana, in Marea Neagra s-au adaptat numai 26 de specii, din 90 de specii echinoderme, respectiv 14 specii, din mai mult de 700 de specii de pesti – doar 168 de specii.

In acelasi timp in Marea Neagra exista specii care lipsesc din Marea Mediterana, de exemplu pestii cartilaginosi, multe alte specii de guvizi, scrumbii care, categoric apartin apelor marine cu salinitati scazute si nu fug de apele de rau. In afara de aceasta in Marea Neagra au luat o amploare grupuri unicate de organisme care nu exista in Marea Mediterana si nici in alte mari.

In partea centrala a platformei continentale principale din nord-vestul Marii Negre, in adancimile cuprinse intre 25 si 55 m se afla o acumulare puternica de alge rosii de genul Phyllophorei. Dupa denumirea descoperitorului ei aceasta a primit denumirea Campul de Phillophora a lui Zernov (CFZ). Suprafata acestui camp este de aproape 11mil. km² iar intreaga biomasa de plante acvatice a atins 10 milioane de tone. In oceanul mondial nu exista o astfel de acumulare de Phillophora. Aceste plante acvatice s-au folosit pentru obtinerea industriala a agaroidului –o pretioasa substanta gelificatoare.

In ecosistemul platformei continentale filofora reprezinta o specie edificatoare care joaca un anumit rol in crearea in jurul sau a unei intregi biocenoze (comunitate de organisme ) marine. In alcatuirea biocenozei Phillophorei se afla pana la 100 de specii de animale nevertebrate si pana la 40 de specii de pesti.

Majoritatea dintre ele sunt colorate in nuante de rosu si bordo, ceea ce usureaza mascarea ei intre plantele acvatice mature. Aceste animale rosii (viermi, polichete, creveti, crabi si alte nevertebrate, guvizi, caini de mare, mihaltul de mare si alti pesti, au primit denumirea generala de “fauna Phillophorei”.

De la inceputul inrautatirii conditiilor de viata in aceasta parte a Marii Negre in 1970-1980 suprafata CFZ si a biomasei s-a micsorat de zece ori iar fauna Phillophorei la sfarsitul anilor 1970, inceputul anilor 1980, practic a incetat sa existe. Pe masura imbunatatirii conditiilor de viata in Marea Neagra si pe platforma continentala nord-vestica se observa renasterea CFZ, iar reprezentantii faunei filoforei cu pigmentatia lor specifica, au inceput tot mai mult sa se remarce prin desisul plantelor acvatice� edificatoare.

O alta biocenoza caracteristica platformei continentale a Marii Negre s-a format din doua categorii de iarba de mare, zostera si vzmornica. Aceste plante superioare (colorate) formeaza pajisti intregi subacvatice in apele de adancime mica nisipoase si malos-nisipoase, in golfuri, in golfulete, in limanele sarate. In alcatuirea biocenozei zostrelor intra plantele acvatice epifite (care cresc pe frunzele zosterelor) mai mult de 50 de specii de animale nevertebrate (polichete, moluste, creveti, crabi si altele) si de asemenea pestii –acele de mare,� guvidele de iarba.

In unele zone adanci de pe fundul Marii Negre din zona cu hidrogen sulfurat in ultima perioada oamenii de stiinta au descoperit o serie de organisme vii din seria crustaceelor si din alte serii a caror prezenta in aceste conditii la prima vedere pare un paradox. Printre altele, acest fapt necesita cercetarile specialistilor in continuare. Nu este exclus ca adancurile cu hidrogen sulfurat ale Marii Negre sa ascunda inca o alta caracteristica specifica acestui bazin de apa original.

4. In Marea Neagra se intalnesc diferiti ecotoni –zone de trecere dintre ecosisteme alaturate. Deosebit de raspanditi sunt ecotonii de pe tarmurile marine si din apele dulci care coincid cu gurile si deltele fluviilor cu lagunele de pe langa mare

si sunt deosebit de caracteristice pentru limanele tarmului de nord al Marii Negre.

�Toate� acestea alaturi de alte ape marine de mica adancime se unesc sub denumirea generala terenuri mlastinoase (wetlands). In ecotonurile cu apa dulce exista reprezentanti� ai florei si faunei marine ai apelor dulci si terestre. Acestea se disting prin prin parametrii superiori privind cantitatea (biomasa) plantelor si animalelor printre care si prin specii pentru comercializare.

In calitate de elemente, de particularitatile ecosistemelor marine care� se invecineaza cu raurile, ecotonii indeplinesc o serie de functii ecologice importante. Ele filtreaza apele de rau care ajunge in mare, le purifica de diverse substante dizolvate si suspendate produc mari cantitati de detritus de provenienta vegetala si animala, servesc drept coridoare pentru trecerea categoriilor de pesti anadromi si catadromi, si de asemenea servesc drept locuri de inmultire, crestere si hibernare pentru locuitorii sedentari chiar ai ecotonurilor.

5. Cu tot caracterul ei de izolare completa, ecosistemul Marii Negre are totusi si unele legaturi nu foarte libere dar permanente cu marile alaturate si cu oceanul mondial. Prin stramtorile Kerci si Bosfor, Marea Neagra face schimb de mase de apa, de plancton si de alte organisme cu Marea Azov si Marea Mediterana. Pestii si delfinii sunt capabili sa traverseze stramtorile chiar impotriva curentilor si sa patrunda in marile invecinate. Adeseori, aceste deplasari au un caracter regulat, de exemplu migratia pestilor din Marea Marmara in Marea Neagra pentru crestere si in directie inversa –la hibernare.

Unii pesti pot sa treaca in mod permanent in Marea Neagra de departe. De exemplu pestele pentru batog –putasul nordic, pescuit in anul 1999 pe tarmul de sud al Crimeei, provenea, evident, din parte de nord a Oceanului Atlantic, iar baracuda observata acolo este posibil sa fie din Marea Rosie. Nu de mult, aclimatizat in Marea Neagra, chefalul pelingas dintr-un gen din Marea Japoniei, a fost descoperit nu numai in Marile Marmara si Egee dar si la tarmurile mediterane ale Agerului.

Instalarea necontrolata in Marea Neagra a categoriilor oportuniste de plante si animale din diferite mari si oceane se realizeaza prin apa-balast a navelor. Unii dintre acesti instalati, de exemplu Mnemiopsis si Rapana care traieste si se inmulteste in Marea Neagra au inceput sa pricinuiasca mari daune faunei locale provocand probleme ecologice si economice.

Deasupra Marii Negre sunt si caile de migrare ale pasarilor migratoare. Toamna pasarile din Europa de Nord si din Siberia de Vest zboara catre sud. Multe dintre ele se opresc sa ierneze in Delta Dunarii, de exemplu vulturul de mare cu coada alba, lebedele, unele rate. Celelalte (ele sunt majoritatea speciilor), dupa o oarecare oprire pentru a se odihni si a se hrani, zboara mai departe si ierneaza in Asia Mica, in Africa de Nord, iar barza (cocostarcul) alba si botgrosul auriu ajung cu greu pana in Africa de Sud si ierneaza acolo. Primavara pasarile se intorc din nou, se opresc pe drum pentru a se odihni si hrani in delte si pe alte terenuri apoase si mlastinoase ale Marii Negre. Majoritatea covarsitoare a pasarilor care zboara deasupra Marii Negre se tin mai aproape de tarmurile de vest si de est. Numai cateva, de exemplu graurul trandafiriu si botgrosul auriu, in mod frecvent traverseaza marea prin partea ei cea mai ingusta dintre tarmul de sud al Crimeei si tarmul de nord al Asiei Mici. Deplasarile de sezon regulate ale unui mare numar de pasari are o importanta ecologica deosebita pentru Marea Neagra, indeosebi pentru terenurile ei mlastinoase. In timpul stationarilor pasarile se hranesc cu cantitati mari de� organisme de apa, iar dejectiile lor care ramane, intensifica eutrofizarea apelor de pe langa mari . Prin corpurile lor pasarile duc paraziti, diferite microorganisme, virusuri care pot sa aibe importanta nu numai pentru reprezentantii faunei locale acvatice sau terestre, dar si pentru om.

�����������

6. Dictionar de termeni specifici

Aclimatizabil– organism care se adapteaza la conditiile noi de miata in care acesta a�� fost introdus intentionat.

Migratiile anadrome de pesti �- migratiile pestilor din mare catre rau.

Bentos (benthos) – zona ecologica din bazinul fundului marii.

Biotop – referitor la� zona unitara �cu viata a unei anumite biogeneze.

Biocenoza (o asociatie de organisme) – totalitatea populatiilor de diferite categorii care populeaza un anumit biotop.

Consumatori secundari – organisme carnivore, care se hranesc cu organisme ierbivore,de exemplu, stavridele.

Detritus – suspensii in apa si sedimentate pe fundul bazinului marii, particule organo-minerale. Resturi din descompunerea organismelor moarte.

Detritofag – un organism care foloseste detritus.

Zoobentos – organisme animale din benthos: viermi, moluste, crustacee si altele.

Zooplancton –organisme animale din plancton: protozoare, meduze, pieptanarita.

Neuston – totalitatea microorganismelor, a plantelor si animalelor care traiesc in zona peliculei tensiunii de suprafata a apei si care sunt capabili sa se adapteze la conditiile specifice ale acesteia.

Necton – totalitatea organismelor care traiesc in grosimea apei (pelagice) si care sunt capabile sa innoate in mod activ si sa treaca prin curenti de apa.

Specii oportuniste – organisme care se adapteaza usor la diferite conditii de viata.

Pelagial – grosimea apei, locul de viata al planctonului si nectonului.

Consumatori primari -� organisme ierbivore.

Productie primara – biomasa totala a organismelor vegetale (a algelor unicelulare si pluricelulare), care se formeaza pe unitatea de timp in unitatea de suprafata.

Lantul trofic –randuri de specii de organisme care sunt legate de unul de celalalt prin relatii alimentare, ceea ce creeaza o anumita succesiune in transmiterea substantelor si energiei.

Plancton –totalitatea bacteriilor, plantelor si animalelor care plutesc si sunt purtate de curenti in grosimea apei.

Preferendum –preferinta unei specii pentru un diapazon optim al unui anumit factor ecologic.

Pesti migratori –pestii care, pentru a se inmulti migreaza din mare in rau, mai rar din rau in mare.

Organisme stenohaline –specii care suporta doar variatii mici de salinitate a apei. In Marea Neagra, din aceasta categorie, de exemplu fac parte crabul de piatra si de marmura, carasul de mare, cleanul.

Consumatori teriari –organisme care se hranesc cu consumatori secundari, de exemplu, lufarul, palamida, delfinii.

Filtratori (biofiltratori) –organisme de apa care, datorita modului lor propriu de alimentare (filtrare) joaca rolul de sisteme de purificare biologica a apei. De exemplu, actiniile,� molustele bivalve,balanus, crustaceele planctonice.

Fitoplanctonul –un component vegetal al planctonului (alge unicelulare).

Organismele eurihaline –organisme capabile sa traiasca la diapazoane largi de salinitate a apei (pesti migratori, multe animale nevertebrate si alge).

Eutrofizare –imbogatirea maselor de apa cu combinatii de azot si fosfor in urma careia se produce o dezvoltare intensa a plantelor acvatice. Se disting eutrofizarea naturala si antropogena.

Edificator (specie dominanta) –specie care joaca un anumit rol in crearea si alcatuirea structurii biocenezei.

Ecoton –zona de trecere dintre doua ecosisteme, unde se produce intrepatrunderea apelor.

Plante epifite –plante care traiesc pe alte plante care nu au in mod obisnuit contact direct fiziologic cu planta gazda.

Estuar –gurile raului inundate care se largesc la varsarea in mari si oceane. Sunt expuse la actiunea fluxurilor si refluxurilor si se caracterizeaza prin amestecarea apelor dulci si cele sarate. Estuarul reprezinta ecotonul dintre habitatul marin si cel de apa dulce.

[Traducere: Prof. Anica TUDOR]