Podoabele iernii
(*)
*Toamna se terminase. In noptile de singuratate, padurea aflata in goliciunea iernii isi purtase tristetea unor zile traite in visari, care pareau a fi fara de sfarsit.
*Apoi a nins temenic. Omaturile au acoperit drumurile si gandurile. Tot ceea ce pana mai ieri era urat si trist s-a acoperit cu alb. In vesmintele lor noi, stejarii cei grei pareau de sticla. Dupa ce a adus mantuirea neamului iute si sur al iepurilor, izbavind-l de cuvintele pustii, gerar si-a lasat portile larg deschise pentru intalnirile cu mistretii. Ploaie de argint a cazut pe crestetele copacilor. Din tufari, ies la lumina pitigoii galbeni, jucandu-se de-a v-ati ascunselea. Padurea de promoroaca poarta pe bratele ostenite povara iernii atotstapanitoare.
*Padurea, ca intotdeauna, e vie, pare numai amortita. O ciocanitoare, dintre cele cu scufita rosie, si-a oprit bataile; sprijinita pe coada, a ramas intr-o cuminte asteptare.
*Un pom si-a scuturat povara cea grea de omat, starnind ecouri. De undeva, dintr-un tufis, a tasnit fara veste flacara rosie a unui vulpoi.
*Cate un cocos care trecea de-a lungul liniei vanatorilor, inghitea, ducandu-se intr-ale lui. Doua impuscaturi, o privire malitioasa si cate un murmur abia inteles din buze.
*Tacerea pune din nou stapanire pe imparatia padurii.
Podoabele iernii
(**)
*Iarna... Unii si-o imagineaza ca pe o femeie cu inima de gheata, care nu simte durerea din sufletele oamanilor atunci cand trimite peste lume viscolul si gerul. Dar eu mi-o imaginez ca pe o regina buna ce pune stapanire pe tot cuprinsul tarii si, acoperind pamantul cu mantia ei alba, face ca totul sa para mai pur, mai fin, mai gingas.
*Mai intai, incep sa coboare din cerul lipsit de soare stelute mici de zapada, apoi mai mari, formand un covor pufos. Ei seamana cu niste fulgi plutind alene spre pamant.
*Peste tot se asterne o tacere adanca si misterioasa! Omatul imbraca casele, pomii si pamantul, transformand aceasta lume intr-un taram alb, vrajit. Totul pare de zahar. Casele pierdute sub troiene de-abia se vad in departare...
*Copacii inmarmuriti seamana cu niste fantasme ce-si intind bratele batrane spre cer, cerand indurare. Saniutele sunt niste buburuze ce zboara si se intorc in acelasi loc, iar copiii niste albinute ce umplu valea cu zumzetul lor asurzitor.
*Copiii asteapta venirea lui Mos Craciun, care le aduce daruri si atatea bucurie in suflete.