Barbu Stefanescu - Delavrancea
(1858 - 1918)
Scriitorul Barbu Stefanescu Delavrancea, pe adevaratul sau nume Barbu Stefanescu, s-a nascut la Bucuresti si a murit la Iasi.
Debutul literar al scriitorului se leaga de poezie. Primul volum in proza "Sultanica" este urmat de "Trubadurul", "Hagi Tudose", "Tipuri si moravuri" etc.
S-a impus si ca dramaturg cu trilogia istorica: "Apus de soare", "Viforul", "Luceafarul".
A fost avocat, profesor, conferentiar la Ateneul Roman si redactor la "Romania libera", precum si primar al Capitalei (1899), ministru al Lucrarilor Publice (1910 - 1912) si ministru al Industriei si Comertului (1917).
In 1912 a fost ales membru al Academiei Romane.
Barbu Stefanescu, cunoscut in literatura sub numele de Delavrancea (nume adoptat in amintirea strabunilor, ciobani din tinutul Vrancea), s-a nascut intr-un cartier marginas al Bucurestiului, intr-o familie de oameni simpli. Tatal sau era carutas. Mama scriitorului, talentata povestitoare, ii trezeste de timpuriu dragostea pentru creatia populara.
Invata la Scoala Domneasca avand ca dascal pe domnul Vucea,vestit prin metodele sale "educative". Intre anii 1870 si 1877, Delavrancea invata la Liceul Sf. Sava. Din aceasta epoca dateaza primele incercari literare.
Un loc deosebit in opera sa il ocupa nuvelele si povestirile care evoca copilaria ("Bunicul", "Bunica", "De azi si de demult").
Scriitorul, inspirandu - se din folclor, a scris cateva basme pretuite pentru frumusetea si stilul lor ("Neghinita", "Departe, departe" , "Palatul de clestar").
Delavrancea este cunoscut si prin dramele sale istorice: "Apus de soare", "Viforul" si "Luceafarul", care reinvie momente importante din trecutul glorios al Moldovei. Ele sunt contributii insemnate la dezvoltarea dramaturgiei romanesti.