Aprecieri critice
"Natura i-a dat cu amandoua mainile toate talentele cari pot impodobi viata unui om - nota, cu caldura si entuziasm, in 1894, prietenul sau, scriitorul Alexandru Vlahuta. Delavrancea putea fi pictor mare, muzicant mare, cum e scriitor si orator mare... Are un cult, o adevarata evlavie pentru popor, si nimeni n-a inteles mai bine ca el sufletul si adancimea cantecelor si legendelor batranesti... De la cea mai fina ironie, pana la cea mai violenta francheta de expresii, Delavrancea isi plimba degetele pe claviatura limbii cu o agilitate de adevarat maestru. Stilul lui e variat, impetuos si incarcat de imagini ca insasi viata noastra, pe care Delavrancea a stiut s-o observe si s-o zugraveasca cu o neintrecuta putere de sugestie in nepieritoarele lui opere.

E cel mai iubit si admirat dintre scriitorii nostri.'' (Alexandru Vlahuta, "Delavrancea", "Scrieri alese", vol. II, E.P.L., 1963, p. 427)

 

"Cel mai stralucit orator al Romaniei contemporane..."  (Maiorescu)

 

 

 " Ce pictor ar fi fost Delavrancea!..., imi spunea adesea marele Grigorescu. Ai bagat de seama ce expresiv e in desen, cum prinde miscarea, caracterul si ce vie si colorata e linia la el?...

A ramas un pictor in vorbe. Un mare pictor. Din armonia minunata a puterilor lui sufletesti, a uimitoarelor lui puteri, de o salbatica spontaneitate, izvoraste si farmecul acela pururea proaspat al cuvantului, verva aceea stralucitoare torentiala, care-ti da intotdeauna impresia de ceva supraomenesc. Ascultandu-l sau citindu-l, ai credinta ca Delavrancea ar putea sa faca orice, sa invinga orice greutate, sa atinga orice inaltime cu darul cuvantului. Si-n adevar ca asa si este...

S-au muncit unii sa-i numere adjectivele si verbele, au cautat altii sa-i prubuluiasca frazele dupa schemele invatate din carti; l-au banuit romanticii ca prea e realist, realistii ca prea e romantic; l-au mustrat literatii pentru politica lui, si oamenii politici pentru literatura lui. Delavrancea, imperturbabil, si-a vazut de drum...

El face arta cu palpitarile, cu flacara vietii lui, cum face albina miere cu sucul florilor din cari se hraneste." (Al. Vlahuta - "Scrieri alese", Buc., 1963, E.P.L.)