Porcarul

ERA ODATÃ UN PRINT SÃRAC; avea doar o tãrisoarã micã de tot; dar oricât era de micã, tot avea omul loc în ea sã se însoare si tocmai asta vroia si printul - sã se însoare.

Si pe cine credeti cã si-a pus el ochii? Nici mai mult, nici mai putin decât pe fata împãratului. Si printul a îndrãznit asta fiindcã era om cu faimã, cunoscut peste mãri si tãri; câte printese nu s-ar fi dus dupã el dacã le-ar fi vrut! Dar el pe fata împãratului a ales-o.

Si-acuma sã vedeti:

Pe mormântul tatãlui printului era o tufã de trandafiri, da' o tufã minunatã; înflorea numai la cinci ani o datã si atunci dãdea numai un trandafir, unul singur; dar trandafirul acela mirosea asa de frumos încât dacã-l miroseai, uitai de toate grijile si de toate necazurile.

Printul mai avea si o privighetoare care cânta de parcã ar fi avut în gâtlejul ei cântecele cele mai frumoase din lume. Printul s-a gândit cã ar fi bine sã trimitã fetei împãratului trandafirul si privighetoarea; le-a pus pe fiecare în câte o cutie mare de argint si le-a trimis.